Final!

1.3K 71 76
                                    

După 3 luni...
Silvia povestește...
Sunt trezită de plânsul copilului meu.Mă dau jos și mă duc sa îl iau din pătuțul lui.După tot ce s-a întâmplat,nu credeam vreodată ca el va mai fi aici...sau eu...Dumnezeu ne-a ajutat pe amândoi.Peste doua zile este nunta lui Vlad.Da...Și-a refăcut viața...De ce să plângă după o târfă care l-a distrus și care nu îl merita?Rebeca,logodnica lui,îl iubește și asta se vede.Nu cum a făcut Bianca...Nu pot sa cred ca am fost prietena cu asa ființă.Rebeca este însărcinată cu fetița lui Vlad,aceasta fiind în a doua lună de sarcină.Rareş o consideră mamă pe Rebeca și o iubește mai mult decât a iubit-o pe Bianca.Spune ca pentru el Bianca nu mai exista deoarece l-a lăsat când avea nevoie de ea.Imi schimb micuțul,îi dau de mâncare și cobor jos cu el.Îl pun pe canapeaua din sufragerie și pun câteva perne ca sa nu cada jos,dându-i o jucărie ca să își ocupe timpul.Merg înapoi la bucătărie și încep sa pregătesc micul dejun pentru ceilalți și pentru mine.Cand micul dejun e gata,fac cafeaua.Imi aud copilul plângând și fug în sufragerie cu speranța sa nu fi căzut jos.
Intru în sufragerie fericita văzând ca e încă unde l-am pus eu.Nu știu de ce plângea dar am încercat sa îl liniștesc pentru a nu trezi toată casa.
Îl iau în bucătărie,unde cafeaua era încă la aparat...Nu știu cum o sa ma descurc cu toate.Din fericire se trezește Cristi și vine în bucătărie.
Cristi:Bună dimineața razele mele de soare!spune sărutându-mă pe mine pe buze și pe băiețel pe frunte.
Eu:Bună dimineața tăticul nostru!
Cristi:Cineva e agitat în dimineața asta?spune referindu-se la copil care încă plângea.
Eu:Da!E foarte agitat.Şi mama lui este foarte agitată în ultima perioada cu nunta și cu tot.Asa ca ia-ți un pic feciorul și stai cu el pana ma liniștesc eu.
Cristi:Am cumva față de baby-sitter?
Eu:Nu.Dar ai față de tată,ai responsabilități,ai copii și trebuie sa te descurci.Nu doar mama toată ziua.E și cuvântul tata în vocabular.
Cristi:Dar cuvântul mama e mai important.
Eu:Bine...Acum ia-l!Vezi ca azi merg cu Diana să ne luăm haine pentru nunta deoarece nu știu cum ați făcut tu cu Valentin dar voi v-ați luat.Asa ca noi doua,Maia și Robert am rămas fără haine și mai sunt doar doua zile pana la nunta.
Cristi:Pai și nu trebuie sa îl iei cu tine dacă ii iei haine?
Eu:Nu pentru ca sunt mama lui și ii știu mărimile.
Cristi:Dar...
Eu:Cine e șeful în casa?
Cristi:Tu...
Eu:Și de cine trebuie sa asculți?
Cristi:De tine!
Eu:Bun băiat...spun și îi dau un sărut scurt pe buze.Vrei sa mănânci ceva?
Cristi:Da...Mănânc acum ca nu știu dacă apuc sa mănânc mai încolo cu gălăgiosul ăsta.
Eu:Oh,te rog...Ești la fel de gălăgios ca el...spun râzând și învârtind în ceașca cu cafea.
Cristi:Ba nu...
Intre timp,Cristi a pus băiețelul în cărucior și acum se juca cu o minge făcând liniște.In bucătărie își fac apariția Valentin și Diana care era foarte obosita.
Eu:Neața!
Ei:Neața!
Eu:Ce e cu tine?o întreb pe Diana.
Diana:Copilul asta ma omoară cu zile...Nu pot dormi deloc din cauza lui.Țipă toată noaptea!
Valentin:Eu pot...
Diana:Valentin,termin-o!
Valentin:Știi ca te iubesc...
Eu:Unde e acum copilul?
Diana:Doarme!Nu doarme noaptea dar doarme ziua.
Valentin:E obosit...La ce concert a avut aseară...
Diana:Iubire,vrei sa te machiez pentru nunta lui Vlad?
Valentin:Vad ca nu ți-a priit somnul.
Diana:Te bat!Termin-o!Dacă îți dau o stângă o sa zici ca îi dreapta!
Eu:Calmează-te scumpo!spun râzând.I-a de aici!Poate te liniștești.spun întinzându-i cana cu cafea ei apoi lui Valentin.
Diana:Mai mergem azi,nu?
Eu:Da.
Diana:Bebe unde-i?
Eu:Atât de mic e încât să nu îl vezi?spun luându-l din cărucior.
Diana:Sa mor dacă l-am văzut.spune râzând.Se ridica de pe scaun și vine și îl ia în brațe.
Diana:Vin-o puțin la nana.spune jucându-se cu el și pupându-l pe frunte.
Eu:Ce râde!spun și chicotesc.
Diana:Al meu nu e asa cuminte ca al tău.
Eu:Fiecare copil e diferit!
După câteva ore...
Umblam deja de doua ore prin magazin iar scumpa mea prințesa încă nu și-a găsit rochiță.
Eu:Asta nu îți place?
Maia:Nu!
Eu:Mami,deja ne-am uitat la o grămadă de rochițe.Nu îți place nici una?
Maia:Nu îmi plac mami.
Eu:Hai sa ne mai uitam.
Mai mergem puțin și Maia vede o rochiță bleu cu sclipici și o trenă scurta.
Maia:Pe asta o vleau!Îmi pace mult!
Eu:Pai hai sa o probezi!
Maia:Bine.
După ce și-a luat Maia rochița,am plecat acasă.Pe drum ma suna Cristi.
Convorbire telefonica...
Cristi:Veniți mai repede ca plânge copilul și nu știu ce sa ii fac.
Eu:Suntem pe drum!
Cristi:Bine!
Convorbire telefonica încheiată...
Ziua nunții...
Ma trezesc foarte dimineața.O iau pe Diana și pe Maia și plecăm la coafor.După 3 ore de stat la coafor trebuia sa mergem sa ne pregătim.
Ajunse acasă,am îmbrăcat-o pe Maia,pe băiețel și apoi m-am îmbrăcat eu.Aveam o rochie lungă vișinie care se mula pe corp.Aceasta avea spatele gol și mâneci clopot unde la cot și la gât avea dantela neagra nu biluțe argintii.Cobor jos la bucătărie unde erau gata doar Cristi și Valentin.Cobor scările ușor cu băiețelul în brate și cu Maia de mana.Cristi se uita uimit la noi și apoi pe față îi apare un zâmbet imens.
Cristi:Sunteți asa frumoși!
Eu:La fel ca tine!
După ce își face apariția și "obosita" mea prietena și cumnata,plecam.Purta o rochie la fel de lunga ca a mea de o culoare albastru închis...O rochie superba cu dantela pe spate.Nu e o rochie extravagantă dar nici simpla.Era perfecta.
Cununia civila va avea loc lângă un lac cu nuferi și lebede.Un loc minunat pe care,din fericire,acum câteva zile l-am descoperit.E ca în povești...
După alte câteva ore...
Primarul:Cetățene Munteanu Vlad,de bunăvoie și nesilit de nimeni,o iei în căsătorie pe cetățeana Dascălu Elena Rebeca,promițându-i ca îi vei fi aproape la bine și la greu pana când moartea vă va despărți?
Vlad:Da!
Primarul:Cetățeana Dascălu Elena Rebeca,de bunăvoie și nesilită de nimeni,îl iei în căsătorie pe cetățeanul Munteanu Vlad,promițându-i că îi vei fi aproape la bine şi la greu pana când moartea vă va despărți?
Rebeca:Da!
Primarul:Va declar soț și soție!Puteți săruta mireasa!
Aceeași emoție,același sentiment ca de fiecare data.Mereu ma copleșește pana la lacrimi.Fiecare moment de acesta îmi aduce aminte de nunta mea și a lui Cristi...Cea mai frumoasa nunta...una dintre realizările noastre cele mai mari.Mulțumesc lui Dumnezeu pentru tot ce am...E mai mult decât am cerut...Mult mai mult!Acum am tot ce mi-am dorit!O FAMILIE FERICITA!

  Sfârșit!




Iubire la limita infinituluiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum