Iubire la limita infinitului

E doar vina mea!

Bianca:Cristi te rog dă-te jos de acolo!
Deja era prea târziu.Cristi deja se aruncase de la etaj.Vlad a început sa plângă si a căzut în genunchi.
Vlad:Nuuu fratele meu...Nuu!
Bianca:Doamne de ce ni se întâm întâmplă noua toate.
Deodată s-au auzit niște medici care vorbeau despre ce s-au întâmplat.Era o gălăgie pe sală...
Deodată o vad pe Silvia ieșind pe sală ținându-se de stâlpul ăla la care era agățată perfuzia.
Silvia:Ce s-a întâmplat măi?Ce aveți???
Bianca:....
Silvia:Spune odată ce aveți?Si...de ce plângeți?Si...unde e Cristi?
Bianca:S-a aruncat de la etaj!spun eu plângând si mai tare si arătând cu mana înspre fereastra.
Silvia:A făcut ce?spune ea si începe a plânge.
Era să cadă jos...Noroc ca am prins-o eu...
Chiar atunci treceau medicii cu Cristi pe hol...Era plin de sânge peste tot.
Silvia a început sa țipe si sa strige după el...
Silvia:Îmi pare rău!Iartă-mă! E doar vina mea!
Bianca:Nu spune asta!Nu e vina ta!
Silvia:Ba da!Dacă nu ii spuneam eu ca nu îl iert,el acum era cu mine!spune si plânge si mai tare.
Bianca:Hai sa te duc în salon.
O iau eu pe Silvia si o duc în salon!
De asemenea si pe Vlad!Se simțeau amândoi foarte rau.Si eu îi înțeleg.Nu e ușor sa îți vezi fratele sau persoana iubita în spital si plina de sânge.Silvia stătea în pat,se uita pe fereastra si plângea.
Eu povestesc:
Eu:E numai vina mea!Nu merită să mai trăiesc!
Bianca:Tu ești nebuna?Taci naibii din gura.Cum naiba sa spui asta?
Eu:Uite asa bine!Dacă pățește ceva ma omor!
Bianca:E puternic!Va fi bine!Vei vedea!
Eu:....
Vine doctorul...
Doctorul:Bună ziua!
Noi:Bună ziua!Cum se simte Cristi?
Doctorul:Nu prea bine dar din fericire nu a pățit nimic grav.
Eu:Mulțumesc doamne!
Doctorul:A avut noroc ca a căzut pe iarba.Daca ar fi căzut pe asfalt nu știu ce s-ar fi întâmplat....
Vlad:S-a trezit?
Doctorul:Nu!
Eu: Dar putem merge măcar sa îl vedem?
Doctorul:Da,dar cate unul!
Eu:Pot sa merg eu prima?
Bianca&Vlad:Da!
Ma ridic ușor si mă duc în salon la el.
Stătea întins pe pat.Avea vânătăi peste tot!
M-am dus,l-am sărutat si l-am luat în brațe.Il iau de mână şi îi spun...
Eu:Îmi pare rău pentru tot ce ți-am făcut!Sunt o proasta ca nu am știut sa te prețuiesc mai mult!Nu știu dacă ma auzi sau nu dar vreau sa știi ca nu am făcut nimic intenționat.Eu te iubesc si nu ți-aș face asta niciodată!Vreau sa îmi cer scuze pentru tot.Din vina mea esti aici.Daca nu eram eu tu acum erai fericit.Blestemata fie ziua în care m-am născut!spun eu si încep a plânge.O lacrima de a mea a căzut pe mana lui...Deodată s-a trezit.
Eu:Cristi!
Cristi:Iubirea mea!
Eu:Ce ma bucur ca ești bine!
Cristi:Te iubesc!
Eu:Si eu!Ești un prost!
Cristi:Ce?De ce?
Eu:Pai cum mama naibii sa faci asa ceva?
Cristi:Pentru a-ți demonstra ca te iubesc voi face orice!Pentru tine îmi voi da si viața!

Hei lume!Scuzați ca acest capitol e mai scurt dar mnaa...îmi este somn.Sper sa va placa!
Va ubee!
P.S:Scuzați greșelile gramaticale