Iubire la limita infinitului

Amnezie...

Eu:Spune odată ce s-a întâmplat!
Diana:Stai jos,te rog!
Eu:Nu stau.
Diana:Ba stai jos,te rog!
Eu:Spune ce s-a întâmplat!spun așezându-mă pe canapea.
Diana:Mai întâi vreau sa îmi promiți că nu vei țipa și că vei fi calmă.Am nevoie de tine sa fii calmă.Copiii sunt în bucătărie și o se sperie dacă nu vei fi calma.Bate-mă,înjură-mă,fa ce vrei...Dar te rog să nu țipi sau să plângi.Nu suport sa te vad plângând.
Eu:Promit ca voi fi calma.
Diana:Bine.Am primit un telefon de la spitalul de lângă școală.
Eu:Și?Ce vor?
Diana:Acum vine partea în care trebuie sa fii calmă.Doctorul mi-a spus ca...Cristi a avut un accident tragic cu mașina și acum este la spital.Am cerut informații despre starea lui dar nu mi-au spus nimic.Au spus sa mergem acolo.

Nu mi-a venit sa cred ce am auzit...După toate ce s-au întâmplat,acum...asta!Fără sa îmi dau seama,din ochii mei curgeau șiroaie de lacrimi.Nu pot...Nu pot sa îmi țin promisiunea față de Diana...Nu pot sa nu plâng.Omul pe care îl iubesc este la spital cine știe în ce stare...
Diana:Te rog sa te calmezi...spune plângând și ținându-mă în brațe.
Eu:Nu pot...Trebuie sa merg la el.
Diana:Cu copiii ce facem?
Eu:Valentin...atât am putut sa spun.
Diana:E la duş.
Eu:El știe?
Diana:Da.
În clipa urmatoare,în living apare și Valentin.
Diana:Valentin,ramai cu copiii.Noi mergem la spital.
Valentin:Ok.Să mă sunați.
Mi-am luat repede tenișii în picioare și hanoracul pe mine și am ieșit din casă.
Am vrut să mă urc la volan dar Diana nu mi-a dat voie.
Diana:Conduc eu!
Eu:Pot și eu.
Diana:Am spus ca conduc eu.
Eu:Bine.
Am urcat în mașină încă plângând.
Diana:Calmează-te!
Eu:Nu pot...
Diana:Trebuie!
Eu:Cine știe în ce stare e...spun plângând mai tare.
Diana:Orice ar fi,eu sunt lângă tine.Vom trece împreună peste asta.Cristi e puternic!Se va face bine.Are pentru ce trăi.spune punând mâna pe abdomenul meu.
Eu:Îți mulțumesc!
Diana:Pentru?
Eu:Pentru ca ești lângă mine.Sper sa fii aici mereu.
Diana:Normal ca mereu o sa fiu lângă tine.Esti cea mai buna prietena a mea.Esti sora mea.
Eu:Te iubesc,pinguinule!
Diana:Ai noroc ca ești în starea asta.
----------------------------
Eu și Diana:Bună ziua!
Doctorul:Bună ziua!Sunteți rude cu pacientul Cristian Munteanu?
Eu:Sunt soția lui.
Doctorul:Pacientul a avut un accident care i-ar fi putut fi fatal.Din fericire am putut sa îl stabilizăm.Are o fractură la mâna stânga și niște zgârieturi.
A suferit un impact puternic la cap și din păcate...are amnezie temporară.
Eu:Cat durează aceasta amnezie.
Doctorul:Nu este o limită exactă...Poate dura câteva zile,câteva luni,câțiva ani...Nu se știe exact.
Nu am mai spus nimic și am început sa plâng.
Doctorul:Puteti intra să îl vedeți.
Diana:Vino.spune luându-mă de mana.O să își revină.
Intram în salonul lui Cristi.Acesta privea pe geam.
Cristi:Iubito!spune întorcându-şi privirea spre mine.
Eu:Iubitule!Ți-ai revenit atât de repede.Ce ma bucur!Am crezut ca o să mă uiți.spun sărind în sus și luându-l apoi în brațe.
Cristi:Stai...Cine sunteți voi și ce se întâmplă?Unde e iubita mea?Nu a venit sa ma vadă?
Eu:Eu sunt iubita ta!Nu mă recunoști?
Cristi:Nu!Nu ești iubita mea!Alexandra mi-a făcut iar o farsă,așa-i?Chemați-o pe Alexandra la mine.Va rog.
Când am auzit...mi-a căzut cerul în cap.Alexandra...fufa pe care am bătut-o în liceu.Stai...El nu își mai amintește nimic ce s-a întâmplat în ăștia şase ani!Nu pot sa cred!
Eu:Iubitule...
Cristi:Nu sunt iubitul tău!
Eu:Ba da...Ascultă-mă!Suntem împreună de sase ani...De patru ani suntem soț și soție.Avem o fetiță pe nume Maia Karina și un bebeluș care e pe drum.spun punându-mi mâna pe abdomen.
Cristi:Pfoaaaii!Felicitări!Ce actriță bună ești!spune râzând.Chiar păreai convingătoare.
Eu:Ăsta e adevărul!spun plângând.
Criti:Da,da...Acum chemați-o pe Alexandra.E pe sala,nu?
Eu:Nu înțelegi că suntem căsătoriți?Avem o fetiță.Săam împreună cu Diana și Valentin.Bianca si Vlad s-au mutat in Franța.Toate lucrurile astea sunt adevărate.Crede-mă!Te iubesc și nu te-aș minți.Cât despre Alexandra...nu mai este.
Cristi:A-a murit?
Eu:Nu știu...Nu știu unde este,nu știu dacă mai trăiește.
Cristi:Auzi...Lasă-mă dracului în pace cu prostiile tale.Nu am cinci ani ca să mă fraiereşti.Nu ești soția mea și nu vei fi vreodată!

Hei,hei,hei!Uitați cum mirobolanta de mine a revenit cu un capitol nou.Nu vă așteptați să îl pun atât de repede,nu?Mda...Nici eu!
Sper să vă placă capitolul și sper să nu mă omorâți din cauza că pun prea multă dramă.
Va pup.
P.S:Capitolul necesită corectare!