Iubire la limita infinitului

It's impossible to live without you!

După 2 săptămâni...
Cristi povestește...
Au trecut două săptămâni...Două săptămâni nenorocite în care nu s-a întâmplat nici pe dracu'...Silvia nu s-a trezit...Și nu o va mai face...Doctorii nu îi mai dau vreo șansă...Totul e egal cu zero barat...Astăzi o vor deconecta de la aparate...Iar poimâine o vom înmormânta...Vreau sa merg cu ea...Nu vreau să mă lase singur aici...Copilul e în aceeași  stare...Nu prea s-a îmbunătățit nimic...Amândoi sunt ca și morți...Sunt pe holul spitalului cu Diana,Vlad și Valentin,gândindu-mă ce o să fac în continuare cu viața...Diana arată îngrozitor,la fel și Valentin...Au fața palidă și umflată de la plâns și de la nenumăratele nopți nedormite.Maia se întreabă în continuare unde e mama ei și eu m-am saturat sa tot o mint.Cum o să îi spun că mama  ei nu se va mai întoarce niciodată la ea și nici frățiorul ei?Va fi distrusă...Nu poți să îi spui asa ceva unui copil de 5 ani...Și noi,oricât de mari am fi,mereu plângem ca niște copii când e vorba sa pierdem pe cineva drag...Intru în salonul ei pentru ultima data...E atât de firava...E ca în prima zi în care am cunoscut-o în parc...Parul ei şaten și ochii ei căprui m-au înnebunit de prima dată...Mi-e dor să îi privesc ochii pe care nu i-am văzut demult...Parul ei e la fel de frumos...Îi ating ușor obrazul sperând să tresară cum o făcea de fiecare dată dar asta nu s-a întâmplat...
Îmi trag un scaun și mă așez lângă patul ei...Îi iau mâna într-a mea și o sărut ușor...
Eu:De ce ne faci asta?De ce vrei să ne lași singuri?Noi te iubim enorm de mult!Înțelege ca nu putem trăi fără tine...Ești singura raza de lumina din viata noastră...Ce o să îi spun Maiei?Cum o să îi spun ca tu nu mai exiști,ca nu o sa te mai întorci niciodată la ea,la noi?E doar un copil?Cum va primi vestea asta?Mi-e teamă de ce se va întâmpla cu ea când va afla...Te rog,iubito,nu ne lăsa...De când stai în patul ăsta,nu mai sunt eu...Nu mai pot dormi,nu mai pot mânca.Nu mai pot rezista fără tine.Ce o sa fac?Simt ca înnebunesc.Te așteptăm toți sa te întorci.Fratele tău,Diana,Vlad,eu,copii...toți!Dacă ai vedea-o pe Diana,crede-mă,și tu ai plânge...E distrusă...Nici ea nu poate sta fără tine.E foarte palidă,nu mai mănâncă corespunzător...De fratele tău,nu mai zic!Plânge într-una.Si Vlad la fel...Și Vlad nu a plâns aşa în viata lui!Tuturor ne e foarte dor de tine...Ești minunată...Îi mulțumesc lui Dumnezeu că mi te-a dat în viața mea...Sunt cel mai norocos ca te am...Te-am avut.Multumesc că m-ai acceptat asa și nu ai încercat sa ma schimbi.Chiar dacă nu ai vrut sa ma schimbi,ai făcut-o!Ai făcut-o...și m-ai schimbat în bine.De la tine am învățat ce înseamnă adevărata iubire și nu am iubit pe nimeni cum te-am iubit pe tine...Și nici nu o sa mai iubesc vreodată!Vrem cu toții sa te întorci...Hai înapoi...Vino să ne creștem împreună copiii și să avem o familie fericita...Vino să luptăm împreună pentru viața micuțului nostru...Are nevoie de tine...Cea mai mare nevoie...Eu nu îl pot ajuta cu nimic...Pentru ca iubirea maternă nu se poate compara cu nimic pe aceasta lume...Vino acasă,te rog!E IMPOSIBIL SĂ TRĂIM FĂRĂ TINE!

Hei,dragii mei!Sper să nu mă omorâți pentru acest capitol și pentru ultimele patru capitole postate.Astazi am terminat și eu cu examenele...Și îi mulțumesc lui Dumnezeu ca acum pot avea timp de mai multe.Începând de acum,lucrurile vor intra pe făgașul normal.Adică voi posta cum am postat acum câteva luni,mai des.Incerc sa postez de cate ori am timp.Si mai am un anunț care e foarte important!Cartea este la final!Vor mai fi câteva capitole iar după,se va termina!Vă voi mai spune mai multe pe parcurs!
Vă pup și vă iubesc!
P.S:Capitolul necesită corectare!