Lasă -mă să te iubesc! #Finalizată

Capitolul 4

- Ce ai mai făcut în ultima vreme , Hope ?
-La fel ca întotdeauna!
-Mereu imi dai același răspuns.
-Mereu imi puneți aceeași întrebare.
   Doamna Forbs mă privește prin sticla ochelarilor cu ramă rotundă. Strage subtil din buze, nu dorește să își arate nemulțumirea sau exasperarea dar eu tot o observ. Asta e reacția la aproape toți adulții care apucă să mă cunoască . Exasperare . Doamna Forbs chiar are răbdare mare cu mine. E psihologul meu de mai bine de 2 ani de când părinții mei au hotărât că ar fi bine să discut cu cineva despre viața. Nu e pentru că ai avea o problemă, doar ca să poți să vorbești cu cineva despre orice in caz ca nu vrei să vorbești cu noi . Mama și tata credeau că asta e ceea ce am eu nevoie . Un psiholog , căruia să mă destăinui . Ei bine nu am nevoie de așa ceva . Nu imi plac discuțiile astea fără sens , nu vorbesc prea mult nici cu prietenele mele . Adică am prietene, o am Jennifer si pe Maia dar nu pot spune că am o cea mai bună prietenă sau ceva de genul acesta . Nu cred in chestiile astea gen BFF . Consider că eu sunt cel mai bun confident al meu . O dată ce i-ai spus unei persoane ceva despre tine poti sa fii sigur că acea informatie va fi aflată și de altii . În orice caz să ne întoarcem la doamna Forbs . Veneam la ea o dată pe lună , sâmbăta dimineața și petreceam 2 ore discutând . Sau ma rog așa ar fi trebuit  să fie , dar mai mult ea imi punea întrebări iar eu ii dădeam mereu aceleași răspunsuri scrute și nepăsătoare.
-Bine, Hope . Spune-mi te rog lucruri la care ți tu foarte mult .
-Familia .
-Familia . Bun . Altceva.
-Alceva?
Stau să mă gândesc o clipă și spun:
- Nu există altceva .
-Nu se poate . Trebuie să mai ai lucruri la care să ții, sau persoane de care să îți pese . Prieteni .
Scutur din cap .
-Nu sunt atașată de nici un lucru . Orice e material se poate inlocui așa că de ce să țin la niște obiecte și să sufăr dacă se strica sau dacă le pierd ? Iar prietenii sunt buni să ieși undeva cu ei , dar nu trebuie să îmi pese atât de mult de ei .
-De ce nu îți pasă de alte persoane în afară de  familia ta ?
-Nu stiu , pur și simplu nu mă preocupă. Probabil că au și ei o familie căreia îi pasă de ei .
-Atunci ce spui despre copii , abandonați? Sau oamenii care nu mai au nici o familie ?
-Habar nu am . Sunt sigura ca exista si cineva care să țină la ei .
-Daca toți oamenii ar gândi ca și tine nu ar mai fi nimeni care să țină și la acele persoane .
-Nu e vina mea că sunt diferită.
-Dar te poți schimba .
-Nu, nu pot . Credeți -mă.
  Ea ridică o sprânceana și vrea să mai spună ceva dar eu mă uit la ceas și văd că a trecut timpul așa că mă ridic de pe scaun.
-Oricat de mult imi place să discut cu dumneavoastră, ședința s-a încheiat așa că ne vedem dată viitoare ! Va doresc o zi bună!
   Am deschis ușa cabinetului și chiar când să ies m-am lovit de ceva .
-Ca nai...
   Mi-am ridicat capul și am dat de o pereche de ochi cafenii care băteau spre negru. Am așteptat o clipă să își ceară scuze dar nu a făcut -o. Si doar nu urma să îmi cer eu scuze .
-Poate ai vrea să te dai la o parte .
I-am spus .
-Si dacă nu vreau  ?
A zis el pe un ton nepăsător . Avea o voce groasă și puternică. Nu stiam de ce dar am fost scuturat de un fior când am auzit-o. M-am încruntat și am trecut de el lovindu -mi umărul de al lui și am trecut mai departe . M-am oprit o clipă și m-am uitat in spate constatând că și el se uita la mine . O clipă ochii noștrii s-au întâlnit iar , dar niciunul nu își întorcea privirea și o susținea pe a celuilalt . Acest joc al privirilor ar fi putut dura la nesfârșit dacă doamna Forbs nu ar fi venit după el . I-am mai aruncat o privire după care am ieșit din clădire și am pornit spre spital .

    Nu știu ce părere v-ați făcut până acum despre mine , poate că vă place de mine sau poate nu dar probabil că acum o să vă placă de mine deoarce o să vă spun că fac voluntariat . Da , merg la spital o dată la două săptămâni și imi petrec timpul cu copii bolnavi . Deoarece știu cum e să fii mic și speriat , să stai într-un spital și să nu ai habar ce se întâmplă în jurul tău. Ada că încercăm să îi ajut cât de mult puteam pe cei care se aflau în acesta situație.