Lasă -mă să te iubesc! #Finalizată

Capitolul 13

Hope

El se uită la mine iar eu mă uit la el . Oare ce vrea el să uite ? O clipă, dar doar una ochii mei se uită atât de atenți în ai lui încât uită de tot din jur , dar apoi , după ce acea clipă trece revin la realitate și imi dau seama că spațiul meu personal e cam încălcat așa că fac un pas în spate, mă încrunt puțin și apoi trec pe lângă el . Merg direct spre ușă și plec de la petrecere . Imi strâng brațele în jurul corpului din cauza răcorii și pornesc spre casă cu pași rapizi.
Imi place să merg pe jos deoarce , o plimbare , imi dă timp să mă gândesc la tot felul de lucuri . Să meditez și să reflectez, însă în seara asta mintea mea e setată pe un sigur lucru . El . De ce naiba mă gândesc doar la cât de aproape a fost de mine și la cum străluceau ochii lui cafenii în lumina aceea. Dar mai ales la cuvintele lui Te poate ajuta să uiți. Sunt curioasă, foarte curioasă ce ar vrea el să uite și asta nu era normal . Nu ar fi trebuit să îmi pese , sau să mă intereseze, nu era treaba mea, însă mă interesa iar asta mă enerva la culme. De ce nu puteam să îmi scot din minte toate lucrurile astea ? Ce naiba se întâmplă cu mine?

Ryan

După ce bruneta dispare de lângă mine , mă întorc la gașca mea . Mai stau când o oră în care aș minții să spun că nu m-am uitat să văd dacă o zăresc. Însă nu am mai văzut -o, în mod normal nu m-ar fi interesat însă ea avea ceva , ceva ce imi stârnea curiozitatea . Era oare ciudat că îmi doream să dau iar peste ea din întâmplare?

***

Am ajuns acasă târziu, toate luminile erau stinse așa că știam că tata doarme . Am intrat încet și am mers la mine in cameră. Am stat puțin apoi am ieșit pe balcon. În seara asta cerul era destul de limpede deșii afară era răcoare am hotarat să stau . Mi-am aprins o țigară și am tras din ea . Fumul mi-a invadat plămânii iar eu an inspirat adânc . Fumam cam de trei ani jumătate, și încă nici in ziua de astazi nu eram sigur de ce continuam să fumez. Nu mi se părea că ar avea asupra mea acel efect de ,, nu aș putea să trăiesc fară ele " însă tot nu mă lăsăm. Am învârtit țigara în mână și am mai tras un fum. Poate chiar de aceea nu m-am lăsat, mi-am zis eu . Poate că viața mea era prea distrusă ca să mai conteze .
Dar viața mea nu a fost mereu așa . Cândva aveam planuri și vise . Cândva voiam să termin liceul cu laude . Cândva voiam să merg la facultate și să devin avocat, exact ca tatăl meu . Cândva eram fericit și aveam o multitudine de posibilități în fața. Însă asta a fost cândva. Acum eram doar eu fără toate acele lucuri . Eram doar eu , nenorocita asta de viață și nefericirea.