Lasă -mă să te iubesc! #Finalizată

Capitolul 14

    Hope

    Sâmbătă mă trezesc și cobor in bucătărie , zâmbesc când dau de Thomas .
-Hei !
-Hei !
Se ridică și vine spre mine . Mă îmbrățișează scurt și imi zamâmbește. După cum am mai spus, Thomas e o persoană foarte speciala pentru mine .
- Ce faci pe aici ?
- Am venit să te mai văd. Plec peste o săptămână .
-Stiu !
-Asa că M-am gândit să petrecem mai mult timp împreună, știi tu ca pe vremea când eram copii.
  Imi zâmbește. Eu și Thomas era mai mereu împreună când eram copii.
-Crezii că ar trebuii să dăm un concurs de mâncat clătite?
-Categoric!
Incepe să râdem când be aducem aminte de momentele in care făceam astfel de concursuri . Părinții ne făceau clătite iar noi dădeam concurs cine câștigă mai multe . Cel care câștiga ii putea alege celuilalt o pedeapsă.
-Atunci ce zici să mergem undeva in oraș și să comandăm niște clătite?
-Cred că e o idee grozavă, stai doar să mă încalț!

***
  După ce am mâncat un munte de clătite și am pierdut la o dinasță de o clătită, firar să fie , Thomas trebuia să îmi aleagă o pedeapsă. Eram încă în restaurant și eu mă țineam de burtă deoarce cam exagerasem și imi era puțin greață .
-Deci , care e pedeapsa mea ?
-Hmm... Thomas a stat o clipă pe gânduri apoi a rânjit . Deci , pedeapsa ta e să îmbrățișezi următoarea  persoană care intră în restaurant .
  Am mijit ochii la el .
- Asta e cea mai stupidă pedeapsă pe care am auzit-o vreodată!
El a râs:
- Nu imi pasă că nu îți convine . E pedeapsa ta și trebuie să o respecți. În plus eu o să mă distrez .
  Am așteptat amândoi cam cinci minute să vedem cine va fi următorul client dar nu intra nimeni în restaurant . Chiar am crezut că o să plecăm inainte să vină următoarea persoana, dar chiar în clipa în care am gândit asta , ușa s-a deschis și pe ea a intrat ...la naiba ! Nu se putea! Dintre toți oamenii fix el treia să intre , cum e posibil așa ceva ?
-Eu nu fac chestia asta !
Am zis spre Thomas .
-Ba da , o faci ! Așa merg pedepsele , în plus după expresia pe care o ai pe față cred că acesta e momentul în care o să mă răzbun pentru toate momentele acelea în care m-ai pus să mănânc nisip sau să ling melci.
Rânjește malefic . Eu mă uit la Ryan care se îndreaptă spre tejgeaua restaunrtului concentrat la telefonul lui . Thomas se uita la mine cu rajetul până la urechi:
-Firar să fie ! O să mi-o plătești!
L-am amenințat după care m-am ridicat de la masă și am traversat restaurantul până la Ryan . Când am ajuns in spatele lui am început să îmi mușc obrazul pe interior . O să creadă că sunt nebună. Dar până la urmă de ce îmi păsa? Când îmi păsase mie vreodată de ceea ce crede o persoana despre mine . L-am bătut pe umăr , el s-a întors și s-a uitat o clipă la mine confuz după care mi-a rânjit .
-Hei ! 
  Aproape că mi-am tras singură o palmă în momentul în care am făcut un pas în față și mi-am pus mâinile în jurul lui . Nu a apucat să facă nimic deoarece eu m-am retras cât de repede am putut . Și nu am putut să nu mă abțin să nu mă uit la el . Mă priveam cu sprâncele incruntate, acum eram sigură că mă credea nebună, mă așteptam la vreo replică de genul ,, Ce naiba ? " dar el a început să râdă și m-a întrebat increzut :
-Ți -a fost dor de mine , pisi ?
  Acum eu am fost cea care s-a încruntat . Credea că am făcut chestia asta penteu că mă interesa cât de puțin de el ? Am pufnit :
-Continua să visezi .
-Hei, nu eu am fost cel care s-a aruncat în brațele mele .
  Involuntar m-am înroșit. Eu nu mă inroșeam niciodată , ce era în neregulă cu mine ?
- Nu m-am aruncat în brațele tale !
-Mie așa mi s-a părut . Dar hei , nu te pot condamna, dacă m-aș vedea pe mine si eu aș face la fel .
  Increzutul! I-am aruncat o privire incruntată după care m-am intors pe călcâie și am plecat spre ieșirea din restaurant. Thomas se spărgea de râs la masă iar eu am avut grijă să îi arunc o privire ucigătoare inainte să ies din restaurant.