Lasă -mă să te iubesc! #Finalizată

Capitolul 69

    Ryan

      Au trecut două săptămâni. Două afurisite de săptămâni de când am pierdut-o. Stau treaz pe balcon și mă uit la cer . Mă gândesc dacă ea e acolo , dacă se uită la mine . Ideea e că o văd peste tot, mereu .
    Noaptea o visez , ii visez zâmbetul , ochii albaștrii si uneroi aș vrea să nu mă mai trezesc ca să rămân cu imaginea ei în minte .
   Scrisoarea de la ea încă stă pe noptiera mea , nedeschisă. Aș vrea să o deschid, aș vrea să imi plimb degetele peste cuvintele scrise de ea , dar încă nu pot . Încă nu am curajul să o citesc . Nu încă.

***

   Doamna Forbs se uită la mine și aștepată fără să aștepte cu adevărat se spun ceva . Doar mă lasă să am parte de tăcerea de care am nevoie .
   Știu că aș fi putut să nu mai merg la consiliere, dar cumva simțeam nevoia să continui , poate deoarece inainte asta era o parte din viața mea , ceva obișnuit ce făceam în fiecare sâmbătă. Ceva ce și ea făcea și poate astfel mă simțeam mai aproape de ea .
-Deci, Ryan , vrei să discutăm despre ea ?
  Am ridicat din umeri :
- Ce mai este de spus, ea s-a dus .
   Ochii doamnei Forbs s-au umplut de lacrimi și și-a dat jos ochelarii ca să se șteargă:
-Te rog să mă scuzi .
  Imi spune ea :
-Eu doar ...Hope nu a fost doar pacienta mea , știi?
   Am dat din cap pentru că știam. Am auzit cum a vorbit despre ea la ceremonia de inmormântare . Era ambițioasă și sfidătoare, dar până la urmă în asta constă frumusețea unui lucru , în unicitatea lui . Nimeni nu ar fi putut să o descrie mai bine .
-Incă credeți că viața mea nu e fără sens ?
  O intreb eu . Ea stă o clipă pe gânduri și apoi mă privește serios:
-Fara sens nu , dar știi ceva Ryan ? Viața e nasoală, și tu ai dreptul să crezi asta . Ai dreptul să o știi și să o strigi in gura mare , pentru că la dracu' ! Viața e nasoală!
   Nu am mai văzut-o niciodată pe doamna Forbs atât de pornită. Își pune ochelarii pe nas și mă privește prin rama lor .
- Dar ideea e că după ce faci toate lucrurile astea , trebuie să înțelegi de ce viața e nasoală . Dacă nu ai fi avut parte de lucruri bune nu ai fi putut niciodată să spui care e un lucru rău. Așa că nu fii trist că ea nu mai este . Fii recunoscător că ai avut șansa să o întâlnești.
  Am zâmbit trist:
- Sunt.