Lasă -mă să te iubesc! #Finalizată

Capitolul 37

    Ryan

   Și s-a dus...mi-am luat inima în dinți și i-am spus ce simt iar ea m-a respins . Firar să fie !
  Ies din casă și trântesc ușa nervos . Pornesc pe alee în mijlocul nopții. Imi aprind o țigară și trag din ea . Continui să mă plimb în timp ce în cap mi se derulează toată ziua de azi . Ziua începuse atât de bine ...ziua începută cu Hope putea să fie doar o zi bună. Și apoi plimbarea și privitul apusului ...totul părea perfect . Era momentul ideal...sau așa mi s-a părut.
  Am trecut prin fața casei ei și nu am putut să nu mă opresc o clipă. M-am uitat spre geamul ei pentru că era singurul de pe toată strada care era luminată. A trebuit să strâng pumnii ca să mă stăpânesc impulsului de a intra chiar acum în camera ei .Lumina de la geamul ei se stinge iar eu  imi târăsc la propriu picioarele ca să merg mai departe . Inspir adânc și încerc să îmi schimb gândurile dar nu reușesc. Tot ce simt e dezamăgire.

        Hope

            Mă ridic din pat și sting lumina apoi mă duc spre geam . Mă uit pe el și pot să jur că văd o siluetă pe partea cealaltă a drumului uitându-se în sus . Dar când mă uit iar nu mai e nimeni. Probabil că e doar imaginația mea . Întredeschid geamul. E prea cald în cameră mă mint eu , pentru că acea mică parte din mine care nu gândește rațional  speră că el o să apară.

      Ryan

   Telefonul meu se face bucăți când se izbește de perete . Mă plimb nervos prin cameră și îmi bag mâinile prin păr , trag de el și oftez frustrat . Intr-un final m-am așezat pe jos chiar în mijlocul camerei . Mi-am pus coatele pe genunchi și mi-am sprijinit capul în mâini .
   Am crezut că o să îmi treacă în vreo două zile . Am crezut că e doar un capriciu , am crezut că poate are dreptate și nu eram cu adevărat îndrăgostit de ea dar mă păcălesc singur .
   A trecut o săptămână de când nu am mai vorbit cu ea , de când nu am mai văzut-o . Și îmi era dor . Imi era dor de ea . De felul în care se încrunta când se enerva . De ochii ei albaștrii și strălucitori, de replicile ei sarcastice . Firar să fie , era mai rău decât crezusem.
   Nu am mai putut să dorm din noaptea aceea în care am fost la ea . Coșmarurile mă bântuiau mereu , acum apăreau chiar și în timpul zilei .
   Aveam nevoie de o distragere...Hope e cea mai bună distragere , dar ea m-a respins .
   Am hotărât să ies în oraș în seara aceea . Aveam să beau ceva și poate să găsesc o fată...dar singura la care mă puteam gândii era ea .

***
   Am ajuns la bar pe la 8 și trebuia să mă întâlnesc cu Zeb. Afară ploua așa că stăteam rezemat de zidul clădirii și îl așteptam. Până la urmă m-am plictisit și am hotărât să merg și să îl aștept înăuntru . Poate chiar să îmi comand ceva de băut între timp .
   Am dat să intru în bar dar când ușa s-a deschis cineva s-a lovit de mine.
-Vezi pe unde mergi!
   Am recunoscut imediat vocea . Nu a fost nevoie să își ridice ochii ca să știu că e ea .