Lasă -mă să te iubesc! #Finalizată

Capitolul 8

      Hope

     Imi inchiei geaca de piele peste rochia neagră mulată și imi iau pantofii în mână. Deschid încet ușa camerei și traversez în liniște holul. Când ajung la scări privesc o dată în spate și nu văd nici o mișcare. Le cobor la fel de atentă să nu scot vreun sunet . Când ajung la ușa inima imi bate puțin mai repede . Apăs clanța și când acesta face un mic clic, imi țin respirația și ascult cu atenție dar din casă nu aud nimic . Deschid ușa și ies din casă . Trag ușa ca să o închid și nu imi vine să cred că am reușit să ies , poate de data asta , chiar nu o să mă prindă. Inchid ușa și mă întorc.  Nu imi pot înăbușii un icnet de spaimă în momentul în care mă întorc și dau de o siluetă. În întunericul de afară imi ia o clipă să îmi dau seama că e tata . Deci nu am scăpat.
-Tati!
-Hope, nu te înveți niciodată minte ? Doamne , credeam că după doi ani în care ai incercat să evadezi fără succes o să te prinzi că nu poți pleca fără să știu.
-Atunci, ce ar fi să mă lași să plec , ca să nu mai trebuiască să fug ?
-Esti pedepsită.
-Te rog , tati . Nu am mai ieșit de ceva vreme seara . Te rog , sunt tânără, vreau să mă distrez .
  Zic eu cu cea mai dulce voce a mea . Tata se uită la mine o clipă și văd ceva in privirea lui , ceva ce se schimbă, inteleg imediat ce e și imi piere cheful de petrecere, chiar dacă el zice :
-Bine, poti sa te duci , dar să fii acasă la 3.
Incerc să par veselă și îi mulțumesc apoi pornesc spre Pistă.

   Pista era un loc unde lumea merge să piardă vremea , unii fac și curse , dar în mare parte stăm pe niște scări vechi și bem sau fumăm și povestim fleacuri. Când ajung acolo, dau de tot felul de grupuri. Ii zăresc pe prietenii mei și merg spre ei . Jennifer e și ea în gașca mea , împreună cu iubitul ei , Cain.
-Hei!
Le zic eu . Ei imi răspund și nu pot să nu mă uit la hainele indecente și machiajul exagerat a lui Jen. Ea e așa, nu că aș fi eu vreo Maica Tereza , dar nu mă îmbrac niciodată atât de sumar ca ea .
   Simt o mână pe fundul meu apoi două brațe mă înconjoară.
-Buna , păpușă, văd că în sfârșit te-ai hotarat să mai treci pe aici .
   Ii dau jos mânile lui Ben de pe mine si mă întorc spre el rânjind:
-Ți -a fost dor de mine ?
-Lucrurile sunt foarte monotone fără tine pe aici .
Râd și mă întorc spre restul membrilor din grup . Ben face și el parte din grupul oamenilor cu care imi pierd eu vremea . E cum să spun , ceva in genul, partenerul meu de ,, pupăceală " . Da , știu că pare ciudat , dar el e singur , și eu sunt singură și decât să merg la o petrecere și să mă pup cu un tip pe care îl cunosc de cinci minute se întâmplă ca eu și Ben să ne mai pupăm. Dar să clarificăm lucrurile . E doar pupăceală, bine , poate umeori mai e și mână lui pe sub bluza mea , dar nimic mai mult . Nu am lăsat niciodată pe nimeni mai  aproape de mine . Eu nu sunt atrasă de nimeni , deci nu simt nevoia nici măcar să sărut pe cineva, dar toată lumea o face si așa ajung și eu cu Ben uneori.
-Vreau ceva de băut.
Zic eu .
-Ma duc eu să îți aduc ceva .
Se oferă Ben , ii zâmbesc . Jen zice că vrea și ea așa că iubitul ei pleacă împreună cu Ben . Între mine și Jen e liniște, ea nu prea e o persoană cu care să vorbești lucruri serioase și eu nu găsesc nici un fleac de care să vorbesc .
  După vreo două minute , Ben încă nu s-a întors iar Jen e pe telefon așa că îmi întorc capul sperând să îl zăresc ps undeva . După ce îmi plimb puțin privirea prin jur nu io văd pe Ben , dar ochii mei dau de altcineva. Il văd doar din profil , dar mi se pare foarte cunoscut . Imi mijesc ochii și durează cam două secunde până când mintea mea face legătura. Știu cine e , e tipul ăla care a dat peste mine fără să își ceară scuze când am ieșit din cabinetul doamnei Forbs.
-Cine e ăla?
Intreb fără să mă gândesc. Jen își ridică privirea din telefon și se uita spre direcția pe care i-o arăt eu .
-Care dintre ei ?
Ma întreba.
-Cel cu geacă de piele și blugi negri.
-Ah, acela e Ryan Parker. Nu e o persoană prea drăguță.
-De ce ?
-Se zice că anul trecut l-a bătut pe un tip de l-a băgat în spital . I-a rupt maxilarul .
Jen scutură din cap înfiorată.
- Dar de ce ?
  O intreb eu curioasă. Ea ridică din umeri .
-Nimeni nu știe cu siguranță, dar se zice că Ryan s-ar fi dat la iubita acelui tip , iar lui nu prea I-a convenit și a venit să îi ceară socoteală, iar Ryan nu e genul cu care vrei să te bați.
-Ce nemernic !
Am zis eu fără să stau pe gânduri . Jen aprobă din cap și apoi își vede iar de telefon , dar eu încă îl mai studiez pe Ryan , blugi negri , geacă de piele care se întinde pe spatele lucrat , păr castaniu , pomeți înalți. Soarta face ca nenorocitul să își întoarcă privirea spre mine chiar în clipa în care am ajuns cu inspectatul la ochii lui . Se uită în ochii mei și simt cum sunt străbătută de un fior care mă șochează de-a dreptul, dar acum nu mă mai pot uita altundeva deoarce e o chestie dinaceea cu susținutul privirii . El se uită la mine și eu mă uit la el de parcă fiecare așteaptă ca celalalt să își întoarcă privirea . Ei , eu nu o să fiu prima . Mai stăm așa câteva clipe , apoi unul din prietenii lui ii spune ceva și abea când îi răspunde își mută privirea de la mine la cel cu care vorbește . Nu știu de ce simt o mică ușurare și atunci privesc și eu în altă parte , dar pe parcursul acelei seri , dintr-un motiv pe care nu mi-l pot explica ii mai arunc câteva priviri pe furiș.