Lasă -mă să te iubesc! #Finalizată

Capitolul 16

    Hope

     Din acest moment mai am oficial o lună de școală . Ultima lună de școală din viața mea. Nu puteam să spun că aștept cu atât de multă nerăbdare să termin liceul . Au fost niște ani buni . Dar viața merge înainte, nu-i așa? Mereu merge înainte, depinde de fiecare dintre noi dacă suntem în stare să ținem pasul cu ea .

    Sâmbătă dimineață m-am dus la cabinetul doamnei Forbs . Astăzi aveam consiliere și nu eram prea încântă, deoarce chiar nu aveam chef să merg.  Și mi-a displăcut și mai mult momentul în care am ajuns acolo și am dat peste Ryan . Normal că atunci când am trecut pe lângă el m-a privit rânjind iar eu mi-am adus aminte de mometul in care l-am îmbrățișat la restaurant și m-am simțit stânjenită iar asta mă enerva. Până la urmă am fost fericită când am intrat in cabinetul doamnei Forbs deoare  puteam să mă gândesc și la altceva în afară de rânjetul lui tâmpit.

***
     Era sâmbătă, asta insemna petrecere și dacă era petrecere vă dați seama că eu eram prezentă . Nu înțelegeam de ce , nici măcar nu prea imi plăceau chestiile astea cu petrecerile . Probabil de ce nu aveam nimic mai bun de făcut, frate , trebuia să îmi găsesc un hobby . Eram la petrecea asta deja de vreo 2 ore . Am băut puțin cam mult , dar nu la fel de mult ca Jennifer care urla și dansa pe aici ca o nebună în timp ce iubitul ei încerca să o potolească. Ben era și el pe lângă mine și imi tot alimenta paharul dar eu nu prea beam din el așa că mai mult le termina el . A stat pe lângă mine toată seara și mi-a tot invadat spațiul persoanal. La un moment dat am început să mă cam satur așa că am hotarat să merg până la baie deșii nu aveam nevoie cu adevărat.
   Am ajuns la holul casei și m-am pus la coadă . M-am rezemat de perete și mi-am plimbat ochii prin jur. Puteam să văd o parte din camera din care am tocmai am ieșit eu și bucătăria alăturată. Și în bucătărie am avut prilejul de a-i vedea pe doi cum se sărută. La început nu le-am văzut fața, dar când s-au întors și mi-am dat seama cine e băiatul mi-am dat o palmă mintală. Nu se poate . Ok , deci chestia asta devenea al naibii de enervantă. M-am săturat să dau de el peste tot unde mergeam . O clipă m-am gândit că poate mă urmărește dar mi-am îndepărtat repede gândul asta . De ce te-ar urmarii , Hope? Crezi că îi pasă ceea ce faci tu cu viața ta ? Nu . La fel cum nu imi pasă nici mie de ce face el cu a lui , dar urma să vomit dacă aș mai fi văzut o clipă cum ii îndeasă limba pe gât acelei blonde .
  Am hotarat că nu mai vreau să merg la baie așa că am plecat de la coadă . M-am intors in camera de zi să îi anunț pe prietenii mei că plec . Dar Jen era prea beată ca să îi pese unde eram eu iar pe Ben nu io vedeam . Am oftat și am pornit spre ieșirea din casă . M-am strecurat printre corpurile celor din jurul meu și când am reușit să ajung afară m-am simțit ușurată. Cine naiba mă punea să merg la petreceri?
   Am pornit spre casă. Nu eram chiar atât de departe . Cam intr-o jumătate de oră aveam să fiu acasă . Mama și tata cred că eu mă întorc mereu cu cineva . Dacă tata ar știi că merg singură pe stradă la ora asta m-ar inveli în folie dinaceea cu bule și m-ar închide în casă. Eu pe de altă parte nu aveam nici o problemă cu mersul singură . Mă ajuta mereu să îmi limpezec mintea .
-Hei ! Hope !
  M-am oprit din mers la vocea familiară și când m-am intors l-am văzut pe Ben venind spre mine .
-Hei , unde ai dispărut așa?
-Mă plictiseam.
El a ajuns lângă mine , pe față avea un rânjet uriaș:
-Mă duc acasă.
-Haide , nu pleca așa!
S-a lipit de mine și și -a pus mâinile în jurul meu .
-Ți - am spus , mă plictisesc.
-Atunci haide să mergem altundeva !
  Nu aveam chef de așa ceva . L-am prins de brațe și Le-am dezlipit de mine:
-Mi-a ajuns pentru azi . Merg acasă.
-Atunci haide că te duc eu !
    S-a lipit iar de mine și când mi-a vorbit respirația ii mirosea a băutura . Pe naiba avea să mă ducă el . Aveam o regulă, una simplă, nu mă urcam niciodată în mașină cu cineva care știam că a băut.
- Nu mersi , mă descurc .
Am incercat să plec dar el nu mi-a dat drumul.
   Și -a apropiat capul de mine și m-a sărutat. Nu I-am răspuns și mi-am tras capul.
-Haide , Hope !
  A încetat iar să mă sărute iar eu l-am împins!
- Ce naiba , Ben ?
-Esti mereu atât de rece cu mine ! Cat timp crezi ca o să mai astept! E timpul si pentru ceva mai mult decat niște sărutări , doar când ai tu chef !
-Pe dracu '! I-ati mâinile de pe mine !
  Dar el nu m-a ascultat . Asta chiar mă calcă pe nervi . Însă momentul în care și -a vârât mâna pe sub bluza mea mi-a pus capac . Eram gata să îl lovesc între picioare când Ben s-a desprins brusc de mine .
Am privit confuză spre el și mi-a luat o clipă să dau de motivul pentru care Ben nu mai era călare pe mine .  Și acel motiv se uita la Ben cu pumnii strânși și ochii plini de furie .

    Ryan

       Așa ceva nu era posbil. Dădeam de bruneta asta peste tot unde mergeam . Dar chestia era că nu mă deranja , ba chiar mai mult , am început să mă amuz pe acest fapt. Chiar și acum când o sărutam pe fata asta pe care am intalnit -o în seara asta , în fundal , rezemată de perete tot pe brunetă am văzut -o. 
  M-am uitat o clipă la blonda din fața mea și când mi-am intors privirea bruneta dispăruse .
  Mi-am mai luat ceva de băut de la bucătărie și am plecat spre sufrageria casei. Am văzut -O pe brunetă ieșid pe ușă, și nu am putut să nu îl observ pe tipul care a ieșit după ea . În mod normal nu ar fi trebuit să mă intereseze . În mod normal ar fi trebuit să îmi văd de petrece, dar aveam un sentiment ce nu imi dădea pace . Până la urmă am oftat frustrat și am hotarat să iau o gură de aer . Aveam să fumez și o țigară cu ocazia asta . Am ieșit din casă și am mers puțin mai încolo. Strada era goală , mi-am aprins țigara și am oftat de rece eram paranoic dar apoi am auzit două voci . Cea subțire era mai ridicat ca cealaltă așa că am hotarat să verific .  Am mers puțin până să dau de colțul aleii și atunci am văzut două siluete . Ea se trăgea în spate în timp ce a zis un ,, I-ati mâinile de pe mine ! " însă el nu i-a dat drumul . Mi-am aruncat țigara pe jos și am înaintat spre ei simțind cum furia crește în mine . L-am apucat pe tip de gulerul gecii și l-am tras de pe ea . L-am scuturat bine și l-am împins intr-o parte .
-Stai departe de ea ! Altfel îți sparg fața!
L-am amenințat eu cu pumnii strânși. Incercam să îmi controlez furia , aveam mari probleme cu chestiile de genul . Orice fel de abuz, și imi putea sări țăndăra oricand . Însă de data asta , spre norocul lui tipul a ales să plece împiedicîndu -se . Mă întorc spre ea și mă așteptam la orice reacție dar nu să se uite incruntată la mine ca și când ar fi nervoasă pe mine :
-Ce? o intreb
- Nu trebuia să faci tot spectacolul ăsta!
  Incepe să meargă .
-Cred că un mulțumesc ar fi mai potrivit decât atitudinea asta , zic eu . Doar te-am salvat !
-Nu aveam nevoie să fiu salvată!
  Râd sec :
-Mie nu așa mi s-a părut!
   Se oprește din mers și se întoarce spre mine:
-Nu sunt fragilă și mă pot descurca!
  Își îndreaptă degetul arătător spre mine și face câțiva pași în față:
-Tu! Tu , și toți cei din jurul meu credeți că nu sunt în stare! Dar sunt! Sunt independentă și sunt în stare să îmi port singură de grijă! Pot să mă descurc cu viața asta !
  Mă uit în ochii ei albaștrii și sunt surpis de cât de intensă ii e privirea . Imi dau seama că e cu adevărat nervoasă și că avea nevoie de mult să spună aceste lucruri cuiva . Mă aplec puțin spre ea și îi răspund:
-Nu am spus niciodată că nu ești!
  Pare surprinsă de răspunsul meu, văd asta în ochii ei deoarece fețele noastre sunt foarte aproape , atât de aproape încât dacă m-aș apleca puțin ne-am săruta.