Lasă -mă să te iubesc! #Finalizată

Capitolul 21

     Ryan

        Afară e soare iar eu mă plimb pe stradă. Trec pe lângă un magazin și mă uit la geamul de la vitrină. Imi văd reflexia . Sunt eu , dar un alt eu . Unul mai tânăr. Eu pe când eram copil, eu când eram încă fericit . Zâmbesc iar reflexia mea face la fel :
-Ryan , haide, o să întârziem!
     Ascult de femeia din fața mea și merg după ea . Ajung in dreptul ei și mergem la pas . Eu mă uit într-una în jur observând fiecare lucru . Sunt încă la faza aceea a adolescenței când observ și vreau să cunosc lumea care mă înconjoară. Toate lucrurile din jurul meu mă fascinează . Imi întorc capul spre femeia din dreapta mea iar ea imi zâmbește . Ii zâmbesc inapoi. Aud strigăte și mă uit în jur . Un pocnet puternic și atunci când imi întorc capul  și văd....
   Tresar direct în capul oaselor . Imi ia o clipă să îmi dau seama că sunt la mine in cameră. Ca am adormit si totul a fost doar un vis . Inima imi bate atât de tare că practic o pot auzi . Mă pun pe marginea patului și imi pun coatele pe genunchi apoi imi las capul în palme .  Respir adânc încercând să mă calmez . Trebuie să mă gândesc la altceva , trebuie să mă gândesc la altceva și atunci în minte imi apare imaginea ei . Hope. Ochii ei albaștrii și marea de păr brunet . Buzele ei atât de moi și perfecte peste ale mele. Acum mintea mea e invadată doar de imaginea ei , aproape că îi pot simtii și mirosul de trandafiri dacă mă concentrez bine . Ce se întâmplă cu mine ?
   Nu am fost niciodată atât de atras de o fată și să nu fac cu ea nimic mai mult decât un simplu sărut. Dar ochii ei , au ceva , ceva ce mă face să mă pierd .  Să mă las învăluit de misterul lor . M-am uitat la ceas . Era 2 dimineața,m-am întins pe pat și am privit tavanul dar singurul lucru care imi venea în față era chipul ei .
   Sărutul nostru , am sărutat multe fete dar nici un sărut nu mi-a rămas întipărit pe creier așa ca cel cu ea . Aproape că am simțit un gol în stomac când ea a ieșit pe ușa și a plecat.  A plecat . La naiba ! A plecat singură de aici când casa era plină de idioți beți.  La naiba !! Am luat telefonul dar degeaba , nu aveam numărul ei . Nu puteam să o sun și să văd dacă a ajuns bine acasă . Firar să fie ! Trebuie să o văd! Trebuie să știu că e bine!
   Am inșfăcat cheile de la mașină și mi-am băgat telefonul în buzunar . Am ieșit din cameră și am trecut peste un tip care dormea întins pe jos . În casă mai erau încă unii care ascultau muzică și povesteau , mi-am plimbat o dată ochii prin sufragerie și nu am văzut daune pentru care să îmi fac griji.  Am ieșit din casă , Am traversat curtea și am urcat in mașină.

    Hope

      Am ajuns acasă și m-am dus direct la mine in cameră. Am făcut un duș, m-am îmbrăcat cu o pereche de chiloți negri și mi-am luat un tricou subțire. Nu eram genul care să doarmă în pijama . M-am dus și m-am pus pe pat . Mi-am luat telefonul și m-am butonat până când am ajuns să mă plictisesc de moarte . Când am văzut că se apropie de ora 2 am hotărât să încerc să dorm . Am închis telefonul , l-am pus pe noptieră, am oftat și apoi m-am răsucit in pat .
     Am stat cam douăzeci de minute cu ochii închiși fără să pot adormii până când am auzit o bătaie din direcția geamului . Mi-am ridicat capul și am mijit ochii . O clipă a fost liniște apoi am auzit cum geamul meu se deschide încet . Am întins mâna și am prins telecomanda . M-am ridicat încet din pat și am mers spre geam . Era intuneric, dar lumina de la felinarul din fața casei bătea spre camera mea așa că vedeam în umbra de pe podea o siluetă care se strecoară  în cameră. Am strâns telecomanda mai tare și am așteptat până când a intrat de tot in cameră și atunci.  Pang! Am auzit un geamăt și silueta s-a dezechilibrat aproape căzând pe jos . Am făcut un pas în față gata să îl lovesc iar când mi-a prins mâna.  M-am zmuncit și eram pe cale să încep să strig:
-Stai ! Sunt eu !
  Am recunoscut imediat vocea .
-Ryan ? Ce mama naibii cauți la mine in cameră?
- Nu aveam numărul tău de telefon .
  De parcă asta mă făcea să înțeleg de ce e la mine .  A facut un pas în față și s-a frecat pe cap :
-Și au ! Cu ce m-ai lovit?
-Telecomda.
În cameră era destul de intuneric dar avea profilul luminat astfel încât să văd cum ii apare un zâmbet pe față.
-Totusi , nu mi-ai spus ce faci aici .
  Am subliniat eu .
-Ti-am spus , nu aveam numărul tău de telefon .
-Și la ce ți-ar putea trebuii la 2 noaptea numărul meu de telefon ?
-Pai, ai plecat de la mine . Singură . Noaptea . Trebuia să văd dacă ai ajuns acasă bine . Și cum nu aveam numărul tău de telefon ca să te pot suna .
  A ridicat din umeri .
-Bine, acum că ai venit si ai văzut că sunt bine , ce ar fi să pleci ?
-Cat de nepolico...
  Dar nu a apucat să își termine propoziția că s-a împiedicat de noptieră și era să cadă.  M-am întins și l-am apucat de tricou incercat să îl echilibrez . Dar era prea greu pentru mine așa că m-a tras după el și am căzut amândoi pe pat . Eram deasupra lui și a vrut să spună ceva dar i-am astupat gura cu mâna.
-Ștt!!
  Am ascultat atentă să văd dacă se aude vreun sunet de pe hol care să îmi arate că mama și tata s-au trezit .  Când nu am auzit nimic am răsuflat ușurată și i-am luat mâna de pe gură lui Ryan apoi m-am ridicat din pat . S-a ridicat și el . L-am luat de mână și l-am tras pe geam .
-E timpul să pleci .
- Nu e frumos să dai așa musafirii afară din casă .
-De fapt tu nu ești musafir . Ai intrat pe geam , la propriu. Te-aș putea numii mai degrabă infractor.
  A scos un hohotit de râs care a fost imediat oprit de mâna mea care i-a astupat gura :
- Nu mai fă gălăgie ! O să îi trezești pe ai mei ! I-a stai așa !
Am spus eu simțitnd cum mă enervez .
- Nu aveai de unde să știi care e camera mea!
- Am avut noroc .
  L-am pocnit peste umăr:
-Daca ai fi nimerit dormitorul părinților mei!
Am spus eu pe un ton nervos dar fiindcă șopteam nu părea atât de aspru pe cum aș fi vrut . Am văzut cum a zâmbit, chiar dacă era intuneric . Am scuturat din cap :
-Acum pleacă până când nu te scot eu !
-As vrea să te văd încercând!
Mi-am mijit ochii deșii probabil că nu mă putea vedea . Mă hotăram dacă să încep să îl împing sau să merg să îl ignor pur și simplu până avea să plece . Nu prea puteam să fac multe cu brațele mele de pasăre și probabil că aș fi arătat doar jalnic așa că mi-am dat ochii peste cap exasperată , m-am răsucit pe călcâie și am pornit spre pat . M-am întins pe saltea si mi-am tras pătura pe mine deșii afară era cald :
-Ce faci ?
-Dorm !
  Am spus eu in șoaptă . O clipă nu am mai auzit nimic și chiar am crezut că a plecat dar apoi am simțit cum patul se lasă:
-Hope?
Nu am răspuns.
-Hope ?
-Ce?!
  M-am intors spre el .
-Inca nu am numarul tău!
-O nici nu o să îl ai !
-Stii ceva , plec doar dacă mi-l dai .
- Poate îți dau eu una peste față!
I-am răpus dar totuși m-am intors spre el , i-am smuls telefonul din mână și i-am introdus numărul .
-Acum pleacă!
   A luat telefonul , s-a întins și m-a pupat scurt pe obraz după care a sărit din pat și a dispărut pe geam . Ianite să apuc să mai zic ceva sau să mai reactionez in vreun fel .
   Am incercat să adorm dar nu am reușit. Mă tot foiam pe toate părțile și singurul lucru la care mă gândeam era Ryan . Iar asta mă enerva ca naiba .  Însa el a fost aici , a fost la mine in cameră.