Lasă -mă să te iubesc! #Finalizată

Capitolul 15

     Hope

       Am oprit bipăitul enervant al alarmei și m-am dat jos din pat . Am ieșit din cameră și am traversat holul până la baie mai mult adormită decât trează. Am închis ușa în urma mea și am făcut un duș . Când am terminat mi-am înfășurat un prosop în jurul meu și m-am pus în fața oglinzii . Mi-am periat dinții apoi mi-am trecut mâna prin păr ca să îl aranjez.
  Dintr-o dată imaginea din oglindă a devenit dublă, am simțit cum picioarele mă lasă și m-am prins de marginea chiuvetei ca să îmi mențin echilibrul .
    Am stat câtva clipe așa și am inspirat adânc până când senzația de amețeală mi-a dispărut. M-am spălat cu apă rece pe față și m-am uitat in oglindă ca să mă asigur că păream în regulă. Am ieșit din baie și am mers în dormitor ca să mă îmbrac pentru școală.
   Chestia era că uneroi mă mai simțeam amețită sau mă mai durea capul. Erau unele zile . Probabil că era ceva normal având în vedere că atunci când eram mică, pe la 10 ani am avut o tumoare pe creier. Însă m-am operat și am fost bine . Dar tot mai existau zile în care nu mă simțeam bine . Dar , până la urmă și un om sănătos mai are câte o zi din acesta așa că eu nu prea le băgam în seamă.

***
   După școală m-am grăbit să vin acasă deoarece astăzi frații mei mai mari , Lucas și Landon vin acasă  pentru o săptămână întreagă. Abea așteptam să îi văd pe băieți. Imi era dor de ei și eram cu adevărat nerăbdătoare.
  Am stat toată ziua și am aștepta să apară mașina mamei și a tatei . Când în sfârșit au parcat în fața casei am alergat până la parter. În momentul în care ușa s-a deschis iar casa s-a umplut de voci am alergat și am sărit direct în brațele lui Landon , doar deoarece el a intrat primul în casă . L-am îmbrățișat strâns.
-Hei , Hope !
-Mi-a fost dor de voi !
   Le-am mărturisit eu apoi l-am luat pe Lucas în brațe.
-Hei, pișcoțel !
Mi-a ciufulit părul.
-Hei , nu imi mai spune așa, nu sunt atât de mică!
  A început să râdă în timp ce eu imi arnajam părul. Era adevărat că eram cam cu vreo 20 centrimtrii mai mică ca ei . Gemenii semănau cu tata , iar eu cu mama . Însă amândoi aveau ochii verzi ai mamei și părul șaten al tatei , pe când eu aveam ochii albaștrii exact ca tata și părul brunet al mamei .
-Ce ar fi să mergeți să vă duceți bagajele în camere până când eu pun masa?
Le-a zis mama . Băieții au fost de acord și au urcat in vechile lor camere. Eu am hotarat să o ajut pe mama la pusul mesei .
  În cam 15 minute ne-am așezat toți la masă . Băieții au început să povestească despre facultate . Făceau din nou chestia aceea când își completează propozițiile unul altuia . Atmosfera era una plăcută și veselă , să fim așa toți împreună mă făcea să mă simt chiar fericită . Imi fusese cu adevărat dor de băieți și de modul în care era familia mea când eram toți împreună. Familia mea . Singurele persoane față de care simțeam ceva .