Lasă -mă să te iubesc! #Finalizată

Capitolul 48

    Ryan

      Următoarea zi când intru in casă, bucătăria e goală . Mă duc în sufragerie dar nimeni nu e nici acolo . Mă întâlnesc cu domnul Shaw la baza scărilor:
-Buna dimineata!
-Buna , Ryan !
Dau să trec dar se pune în fața mea .
-Hope nu o să iasă astăzi.
   Mă uit la el și îi spun:
- Stiu. Știu despre boala ei .
  El se uita la mine surprins. O clipă pare că nu mă crede :
-Ea ți-a spus ?
  Dau din cap . Stă o clipă pe gânduri și apoi se trage intr-o parte ca și cum m-ar lăsa să trec. Fac un pas în față dar când să urc pe prima scară imi pune mâna pe umăr și eu mă opresc:
-Ryan , imi iubesc fiica și vreau să o văd fericită, dar trebuie să știi în ce te bagi .
   Adaugă următoarele cuvinte cu greutate:
-Situatia ei nu e chiar...favorabila . Stii ce înseamnă asta ?
- Stiu.
-Și totuși rămâi...
-Domnule , fica dumneavoastră înseamnă totul pentru mine .
   El aprobă din cap.
-Avand in vedere că ea ți-a spus , cred că și tu insemnni mult pentru ea .
-Ei bine , fica mea înseamnă totul pentru mine , deci dacă tu o poți face fericită, cine sunt eu să mă opun ?
-Multumesc, domnule!
-Ryan ?
-Da?
-Imi poți spune Trent !
  Apoi se întoarce  și pleacă spre bucătărie iar eu urc in grabă scările până la camera lui Hope . Dintr-un motiv pe care nu il pot descrie inspir aer adânc inainte să deschid ușa.
   Hope stă întinsă pe pat . Are lângă ea mai multe flacoane de medicamente.
-Hei !
  Mă apropii încet de pat .
-Cum te simți?
-Mai bine ca niciodată, nu vezi?
-Măcar știm că boala nu îți afectează simțul ironiei .
  Reușesc să îi zmulg un zâmbet , chiar dacă unul mic . Oftează:
-Nu ar trebuii să fii aici .
  Mă apropii de ea și o sărut pe cap apoi imi lipesc fruntea de a ei și o privesc în ochi :
-Acesta e exact locul unde trebuie să fiu !

    Hope

      Durerile de cap mi-au dat mereu de furcă. Trei zile de migrene , în a patra mama a sunat asitena . A trebuit să îmi pună o perfuzie iar asta mă enerva la culme . Eram țintuită la pat și nu puteam să fac nimic . Mama imi aducea mâncare , apă, nici măcar ușa de la baie nu aveam voie să o încui în cazul în care mi se face rău.
   În prima zi în care Ryan a intrat în camera mea și m-a văzut așa , am știut. Am știut că lucrurile au ajuns prea departe . M-am lăsat prea mult timp după de val iar acum a venit vremea să îi pun capăt .
   În cea de a patra zi l-am așteptat în camera mea . A intrat cu zâmbetul pe buze cum făcea mereu , dar atunci când nu i-am zâmbit inapoi expresia i s-a transformat imediat în una serioasă.
-Hope ? Hei , iubito, ce se întâmplă?
  A venit lângă mine .
-Ryan , lucrurile au mers prea departe.
-Nu! Nu incepe din nou cu asta. Nu plec nicăieri, bine? Uită-Te la mine !
  Mi-a intors fața spre el :
-Nu plec nicăieri!
-Nu înțelegi că fac toate astea pentru tine !
   Ridic eu vocea la el .
-Nu vezi, sunt stricată! Povestea noastră...nu are nici o șansă.
-Normal că are . Dar dacă tu tot încerci să mă îndepărtezi nu o să o mai avem .
  Rânjesc amar iar în ochi mi se adună lacrimi :
-Da? Ei bine ține minte că acea șansă nu va ține mult . Ultima dată când am verificat eram pe moarte .
El s-a apropiat de mine atât de repede că am tresărit. M-a prins de obraji și s-a uitat furios în ochii mei :
-Niciodată să nu mai spui cuvintele astea.
-Ce, că sunt pe moarte ? Asta e realitatea, Ryan . Eu am acceptat-o. Acum e rândul tău să o accepți .
-Nu. Vom găsii o cale ...
-Ti-am spus , nu mai exista nici o cale , am incercat toate lucrurile...
-Nu chiar pe toate .
  Face o pauză apoi continuă:
- Am găsit un doctor care încearcă un nou tip de tratament . Poate că va funcționa.
-Poate că nu .
-Poate da .
-Poate că nu .
  El a oftat frustrat:
-De ce trebuie să fii mereu atât de încăpățânată?
-De ce trebuie să fii mereu atât de enervant ?
  I-o întorc eu .
-O să încercăm acel tratament . O să vorbesc eu cu părinții tăi.
  Am scuturat din cap:
-Cat de mult mă poți enerva .
Dar și-a dat seama că încep să iau in considerare ideea lui ceea ce l-a făcut să se mai relaxeze .
- Stiu că faptul că te enervez, e unul din lucrurile pentru care îți place de mine .
-Nu imi place de tine . Te urăsc.
  El își apropie de capul meu:
-Nu. Nu mă urăști. Mă iubești.
  Zâmbesc:
-Te urăsc.
  Ii șoptesc eu .
-Nu. Mă iubești.
   L-aș fi contrazis din nou , dar expresia de pe fața sa, sclipirea din ochii săi m-au făcut să simt ceva in mine ce nu am crezut că am să simt vreodată și tot ce am mai putut să fac a fost să aprob din cap apoi el și-a lipit buzele de ale mele .