Lasă -mă să te iubesc! #Finalizată

Capitolul 49

    Hope

      Deja stăteam de prea multe zile în pat. Mă plictiseam la culme cu același program care în mare înseamna să nu fac nimic și să zac în pat .
     Mama mi-a adus micul de jun pe care nu l-am mâncat pentru că nu imi era foame . De fapt in ultimele zile nu mi-a fost niciodată foame . Apoi am mers să fac un duș.
      După ce am lăsat apa caldă să mă relaxeze m-am înfășurat intr-un prosop și am ieșit din duș. M-am îmbrăcat cu haine curate și m-am pribit in oglindă. Aveam cearcăne dar in rest nu arătam așa de rău pe cât mă așteptam . Imaginea mea din oglindă s-a mișcat.  Durerea de cap m-a lovit precum un pumn și apoi am căzut pe podeaua băii. Nu am apucat să strig după ajutor pentru că am căzut în inconștiență.

   Ryan

      Știu că Hope iubește dulciurile așa că astăzi m-am oprit și am cumparat o cutie de ciocolată cu tot felul de arome ca ea să o aleagă pe cea care îi place cel mai mult . Mi-am parcat mașina în fața casei lor și am mers la ușă. Am apăsat clanța dar era încuiată. Ciudat, mereu era deschis la ora asta . Am bătut la ușă și nu mi-a răspuns nimeni . Am înconjurat casa și am văzut că geamul de la camera lui Hope era deschis .
   Am intrat in casă dar ea nu era acolo:
-Hei! E cineva ? Hope ?
    Nu era nimeni . Casa era goală . Dar unde s-ar fi putut duce...si atunci am știu.
  Am ieșit din casă cât de repede am putut , am alergat la mașină și apoi am condus cu viteză până la spital .

   Am intrat in spital cu inima bubuindu-mi în piept . Am alergat la recepție și am întrebat de familia Shaw . Am fost îndrumat spre un etaj și am mers până acolo . Pe hol i-am văzut pe doamna și domul Shaw povestind cu un doctor . Am alergat până la ei :
-Ryan ? Ce faci aici ?
-Unde e ? E bine ?
  Am dat să trec de ei dar domul Shaw m-a prins de umăr:
-Hei , Ryan , calmează-te.
-Trebuie să o văd!
    Am intors capul și am văzut prin geamul salonului. Hope era întinsă pe pat, avea ochii închiși:
-Starea ei e stabilă acum . O să se trezească în curând.
  A spus doctorul .
- Pot să intru? Vă rog  !
Sau uitat toți trei la mine și Cassie a aprobat din cap . Am deschid ușa și m-am apropiat încet de patul ei.
   Avea fire prinse de mână și o perfuzie . Avea un aparat care o ajuta să respire . M-am apropiat și i-am luat mâna . Era atât de mică comparativ cu mâna mea . M-am uita la Hope și penteu prima dată de când o cunosc nu am văzut fata aceea sfidătoare care e gata să îți dea mereu replica . Am văzut-o pe Hope , fragilă, vulnerabilă și asta nu mi-a plăcut. Nu mi-a plăcut deloc .

   Hope

   Simt mirosul de dezinfectant dinainte să îmi deschis ochii și să văd tot albul din jurul meu . Imi simt corpul amorțit . Imi plimb privirea prin cameră și văd pe cineva dormind pe scaunul de lângă patul meu . Nu pe cineva, pe Ryan .
-A stat aici toată noaptea .
  Imi întorc capul și dau de o asistentă care imi schimbă perfuzia .
-Nu a vrut să plece nici o clipă de lângă tine . Ești o fată norocoasă .
   Apoi a plecat inainte să îi răspund iar eu M-am intors iar spre Ryan . Norocoasă. A naibii de norocoasă .
   M-am ridicat în capul oaselor și m-am uitat la el cum dormea în poziția aceea incomodă , intr-un scaun , intr-un salon din spital , doar pentru mine . Inima mi s-a strâns . Nu îl merit și știu asta .
   M-am întins peste pat și l-am atins ușor pe umăr. El a deschis ochii , s-a uitat o clipă în jur apoi când m-a văzut ochii i s-au făcut mari :
-Hei....te-ai trezit.
-Da.
-Cum te simți?
-Bine .
   Mă doare capul , sunt amorțită și stau intr-un pat de spital cu perfuzii în mână dar hei , am avut zile și mai rele . El imi zâmbește și se apropie mai tare de pat . Își ridică mâna și mă mângâie pe obraz . Ii zâmbesc și eu ,se apleacă ușor și mă sărută:
-Mi-a fost dor de tine, iubito .