Lasă -mă să te iubesc! #Finalizată

Capitolul 44

    Hope

      Mă trezesc în timpul nopții . Ryan stă întins lângă mine și mă mângâie pe cap .
-Ryan?Ce...
-Ștt.
  Își pune un deget pe buzele mele .
- Am venit doar să te văd, iubito . Poți să dormi mai departe .
     În mod normal aș striga la el să plece dar după toate cele petrecute astăzi sunt prea obosită. În plus el știe. Inima mi se strânge . El chiar știe. Nimeni nu știe. Nimeni in afră de mama și tata , Landon , Lucas și unchiul Cameron . Nu le-am spus bunicilor dar i-am spus lui . Asta înseamnă ceva nu ?
   Dar eu i-am spus adevărul cu gândul că în modul acesta el va înțelege de ce nu putem fi împreună . Va înțelege și va pleca , va sta la distanță, dar el e aici . A rămas și nu înțeleg de ce . Nu vede cât sunt de stricată? Nu vede că nu sunt bună?

***
    Mă trezesc și aud pe cineva dregându-si glasul. Deschid ochii și o văd pe mama uitându-Se la mine cu mâinile încrucișate . Atunci imi dau seama că Ryan doarme chiar lângă mine . Acesta se trezește când îl inghionesc:
-Ce s-a întâmp...
  Dar nu își termină propoziția când dă cu ochii de mama .
-Ah, bună ziua , doamna Shaw !
-Mamă, îți pot explica .
   Mama nu zice nimic doar își dă ochii peste cap și pleacă spre ușa:
-Vă astept la micul de jun , pe amândoi. O să discutăm atunci .
   Mama iasă din cameră iar eu oftez adânc și mă las pe spate .
-Ei, a mers mai bine decât mă așteptam .
  Mi-a zis Ryan. M-am intors spre el :
-Nu l-ai cunoscut încă pe tata .
   Asta i-a mai diminuat din zâmbetul mare pe care îl avea pe față și m-a făcut pe mine să zâmbesc . Avea să fie o zi lungă.