Lasă -mă să te iubesc! #Finalizată

Capitolul 27

    Ryan

    Sânge . Sânge peste tot . Doar asta vedeam în jurul meu. Sânge și oroare .

   M-am trezit din coșmar și nu am mai putut să dorm . Uitasem cum e să dormi o noapte întreagă fără coșmaruri, ca cea pe care am petrecut-o cu Hope , însă știam că nu o să mai am parte de așa ceva prea curând . Să am o noapte fără vise e ca o binecuvântare iar eu nu meritam asta . Eram obișnuit să mă trezesc în timpul nopții și să nu mai pot dormi apoi. Au existat zile în trecut , zile întregi în care nu închideam un ochi . Zile întregi în care nu dormeam doar ca să nu mai visez .

    M-am încălțat, și am ieșit din casă după care am luat-o pe aleea întunecată. Mi-am scos o țigară și mi-am aprins -o . Am tras un fum și am inspirat adânc. Am tot mers prin noapte fără să îmi dau seama până când am ajuns in fața casei ei. Lumina de la camera ei era stinsă, probabil că dormea . Aș fi vrut să intru și să dorm și eu cu ea , însă devenea deja prea ciudat chiar și pentru mine , așa că am stat acolo in mijlocul străzii și m-am holbat la casă cam o jumătate de oră ca un nenorocit de hărțuitor. În fine , când soarele a început să răsară am pornit mai departe și încet am văzut cum lumea se trezeste. Oamenii pleacă la servici, magazinele se deschid. Am ajuns in centru cam pe la 7 dimineața. M-am oprit pe una dintre străzi și mi-am ridicat capul spre cer . Soarele strălucea și făcea cerul de un albastru cristalin . Albastru precum ochii ei , și atunci mi-am adus aminte că azi e ziua ei .

    Hope

    Dimineață am fost trezită de mama care a intrat în camera mea cu micul de jun surpriză, care nu mai era atât de surpriză având în vedere că mi-l făcea în fiecare dimineață de ziua can în ultimii 15 ani .
-La mulți ani , scumpo!
   Am gemut și mi-am ridicat capul de pe pernă. Mama s-a uitat la mine și aproape că a scăpat tava pe jos .
-Ah, firar!
  Am murmurat încercând să întorc capul în timp ce mama punea tava pe noptieră și a înconjurat patul cu o viteză de parcă ar fi fost ninja.
-Ce ai pățit la față? m-a întrebat ea îngrijorată
  Am oftat.
-Nu am nimic .
-Cum să nu fie nimic . Tu ai văzut în ce hal arată fața ta ?
  Începea să mă enerveze.
-Mama , pe bune, nu e mare scofală.
-Mda, pai atunci spune-mi ce s-a întâmplat! a insistat ea
  M-am ridicat din pat .
-M-am lovit de un perete .
-Te-ai lovit de un perete ?
  A zis ea și a ridicat dintr-o sprânceana neîncrezătoare.
-Mda, era un perete care ...imi stătea în cale .
  Pe bune , Hope , pe bune ? Nu aș fi putut să găsesc o scuză mai jalnică decât asta nici măcar dacă aș fi incercat. Mama a strâns din buze dar până la urmă a oftat și a ales să mă lase in pace:
- Nu uita că deseară ieșim în oraș .
  Mi-a spus ea . Nu aveam cum să uit. Urmau să vină și unchiul Cam și mătușa Meredith cu copii lor . Mama a venit lângă mine și m-a sărutat pe frunte :
-La mulți ani , iubito !
-Mersi , mamă!
  S-a dus spre ușă dar s-a oprit înainte să iasă. S-a uitat la mine:
-Nu că nu aș crede în pereții care aparent ...iti stau in cale , dar ar fi cazul să găsești o scuză mai bună pentru tatăl tău!
  După care a ieșit pe ușa iar eu nu am putut decât să înjur printre dinți.

   M-am dus la baie să fac un duș și să mă îmbrac și când m-am pribit in oglindă, Dumnezeule ! Nu anticipasen că obrazul mi se poate umfla atât de tare . Arătam ca un balon verde și mov . Nici măcar tot fondul de ten din lume nu ar putea să ascundă chestia asta . Blestemat să fie idiotul care mă lovise și pielea mea mult prea sensibilă. În orice caz , am scos tubul de fond de ten și am început să aplic din abundență.

    Bine , după o zi în care am pierdut vremea pe acasa am ajuns la restausnt unde ne-am intalnit cu verișorii mei . Am avut parte de îmbrățișari, urări și mult prea multe întrebări de genul Ce naiba s-a întâmplat cu fața ta ? Astea venind în mod special de la tata , Cameron și frații mei care mi-au făcut o surpriză de ziua mea și au dat o fugă până acasă.

   După glume și mâncare bună am ajuns acasă aproape de miezul nopții . Mama și tata mi-au mai spus fiecare încă o dată la mulți ani și apoi am urcat in camera mea . M-am schimbat de hainele elegante in unele lejere și m-am dus să mă pun în pat când am observat ceva ciudat pe birou. Era o cutie . M-am apropiat de ea și am luat în mână bilețelul de lângă ea
   Pentru că nici eu nu cred in zilele de naștere dar cred în cadouri
                 
                                                   -R-
  Am luat cutia și am dat jos folia de pe ea . Am deschis capacul și am dat de un medalion.  Era simplu , un H din argint cu câteva pietricele mici care îl făceau să fie și mai elegant . L-am luat  și mi-am trecut degetele peste el . Nu eram neapărat o fană a bijuteriilor dar nu puteam să nu ii admir frumusețea prin simplitate a acesteia.
   Poate că ar fi trebuit să mă enerveze faptul că Ryan a fost în camera mea din nou , neinvitata , dar mai degrabă simțeam niște fluturași în stomac . Eram cu adevărat surprinsă de gestul lui. Aveam un ciudat sentiment că aș vrea să îi multumesc cumva . Aveam un sentiment prin care imi parea rău că nu am fost aici când a adus cadoul . Să fiu cinstită cu mine, adevărul era că imi părea rău că nu rămăsese aici , cu mine . Doamne , Dumnezeule, ce se întâmplă cu mine ?