Lasă -mă să te iubesc! #Finalizată

Capitolul 62

Hope

L-am rugat pe Ryan să plece acasă și să se odihnească cu adevărat când o să adorm și eu iar . Știam că atât timp când sunt trează nu o să plece indiferent de cât de obosit ar fi fost , dar nu puteam să îl condamn pentru că și eu îl voiam alături de mine . Simplul său sărut , o simplă mângâiere, sau să mă țină de mână și mă simțeam bine . Mă simțeam fericită.
    Am adormit și când m-am trezit Ryan nu mai era, așa cum îl rugasem , dar acum lângă mine era tata . Mi-a zâmbit și s-a apropiat de pat :
-Hei, scumpo !
-Hei , tati!
-Cum te simți?
-Bine.
   El a dat din cap deșii ii vedeam lacrimile din ochi . A întins mâna și m-a mângâiat pe obraz iar eu mi-am lăsat capul în palma lui . Am strâns din ochi și am simțit cum genele mi se umezesc . Mi-am ridicat propria mână și am pus-o peste a sa:
-Te iubesc , tati !
   Am șoptit .
-Te iubesc , scumpo !

    Ryan

   Am plecat acasă când Hope a adormit . Nu m-am dus direct acasă , am dat întâi câteva ture cu mașina. Aveam nevoie să văd și altceva în afară de pereții spitalului .
   Când am intrat in casă eram singur .  Înainte aș fi apreciat acestă singurătate. Aș fi fost fericită cu ea , dar acum ...acum aș fi dat orice ca să dispară.
   Am urcat la etaj , am făcut un duș mai lung decât ar fi fost nevoie și apoi am mers în dormitor . Am deschis ușa spre balcon și am ieșit. Am inspirat aer adânc .
   Când am intrat iar în cameră am văzut pachetul de țigări de pe birou . M-am întins să iau una dar apoi imaginea lui Hope mi-a apărut în minte și m-am retras . Nu aveam nevoie de ele . Știam că nu schimbă nimic .
   Mi-am trecut mâna prin păr și m-am pus în pat . Ar fi trebuit să adorm in cateva clipe la cât de obosit eram dar asta nu s-a întâmplat . M-am tot foit de pe o parte pe alta până când intr-un final m-am săturat așa că m-am ridicat din pat .
   Am ieșit din cameră cu gândul de a merge în bucătărie dar când traveram holul atenția mi-a fost atrasă de camera de lângă a mea .
   M-am oprit din mers și m-am holbat la ușă cam zece minute până să imi fac curaj și să înaintez spre ea . Mi-am ridicat mâna aproape tremurând și am apăsat încet clanța. Ușa s-a deschis încet și eu am pășit în interiorul camerei ținându-mi respiratia .
   M-am uitat prin toată camera și am fost lovit în plin de amintiri . Am dat drumul aerului pe care îl ținusem în plămâni și am inspirat adânc . Am închis ochii când am simți parfumul ei .
   Am deschis din nou ochii și eram aici , în dormitorul mamei . Nu am mai fost aici de acum patru ani de când ea murise și cred că nici tata nu a mai fost la modul în care arată camera. Toate obiectele sunt la locul lor , fotografia cu ea și tata din ziua nunții e pe noptieră, sticluța de parfum e pe măsuța de toaletă, până și o pereche de cercei stă încă pe rafturi de parcă ea nu a murit . Totul arată de parcă a ieșit doar la o plimbare și urmează să se întoarcă acasă . Dar ea nu o să se mai întoarcă, niciodată .
   M-am întins încet pe patul mamei și când am închis ochii mi-am adus aminte de momentele în care eram mic și visam urât așa că veneam și dormeam aici cu ea .
    Am reluat în minte mai multe amintiri cu mama . Și mi-am dat seama că ea zâmbea mereu . Zâmbetul acela blând și cald care o făcea să fie iubită de oricine.
    Și în scurt timp , cu gândul la mama , am adormit .

   ***

   M-am intors la spital iar Hope dormeam când am ajuns așa că m-am plimbat puțin prin clădire . Mi-am luat o cafea de la automat . Erau cele mai oribile cafele pe care le-am băut vreodată dar in ultimele două săptămâni nu am avut de ales .
   Când m-am intors la Hope, am văzut prin geamul de afară că mama sa era în salon . Stătea lângă patul ei și o mângâia pe cap așteptând să se întâmple un miracol  .
    Nici măcar nu imi pot imagina cât de devastator trebuie să fie să îți vezi copilul astfel și să nu poți face nimic . Și atunci am fost lovit de adevarul crunt care mi-a zguduit întrega ființă.
   M-am uitat prin sticla geamului la Hope și la mama ei . Și în acel moment am înțeles.
   Nu puteam face nimic . Eram absolut neputincios și nefolositor . Ea era bolnavă și tot ce puteam eu să fac era să o privesc și să văd cum pe zi ce trece o parte din ea se stinge .