Lasă -mă să te iubesc! #Finalizată

Capitolul 63

    Ryan

      Am stat afară pentru a le oferii lui Hope și mamei ei puțin timp împreună . Am stat în holul spitalului până când am văzut-o pe mama ei în hol dar când am ajuns la salonul lui Hope , acesta dormea deja . 
    Am oftat dezamăgit deoarce chiar mi-aș fi dorit să pot să petrec puțin timp cu ea trează . Erau atât de scurte momentele în care puteam să povestec cu ea fără să fie sub efectul medicamentelor care îi luau controlul deplin asupra corpului .
   Am rămas pe hol în fața salonului și am privit-o pe Hope prin geamul de sticlă .
-Stiu că e greu să vezi pe cineva drag ție suferind și tu să fii neputincios.
  Mi-am intors capul și am dat de doctorița Roth . Aceasta mi-a zâmbit blând și a venit lângă mine . 
-Urăsc chestia asta .
- Stiu .  Și eu .
S-a întors spre mine și m-a privit pe sub ochelari :
-Pe cine ai pierdut?
  Nu m-am uitat la ea când am raspuns:
-Mama mea . Dumneavoastră?
-Fratele meu . A murit de cancer. Cred că acesta e unul dintre motivele pentru care am început să caut un tratament . 
   Am dat din cap și am privit amândoi în tăcere câteva clipe spre Hope . Vedeam cum aparatul care îi măsura pulsul urca și cobora intr-un ritm regulat .
-Știti , sunt recunoscător că măcar acum  am șansa să fac ceva ce nu am putut când mama a murit.
-Ce?
  M-a intrebat doctorița. M-am mai uitat o clipă la Hope și apoi m-am intors spre ea :
-Să imi iau rămas bun!

    Hope

      Mama imi povestea despre ultimele vești din familie . Se pare că Jessica, verișoara mea urma să se căsătorească. Eram atât de fericită pentru ea . Mama era și ea încântată, nunta urma să fie peste o lună și primul lucru care mi-a trecut prin minte a fost să mă întreb dacă eu voi apuca acea zi . Oare o să o văd pe Jess îmbrăcată în mireasă?  Am simiț un gol în stomac dar nu am vrut să o îngrijirez pe mama așa că am zmabit și i-am spus cât de grozav e totul.
   Atunci mi-a trecut prin minte propoziția pe care o citisem cu ceva vreme in urmă în jurnalul meu Lasă ceva in urmă și ei nu te vor uita.
   Mi-am întors capul spre mama :
-Mamă, crezi că îmi poți aduce niște foi și ceva de scris ?

    ***

   Când m-am trezit Ryan era lângă patul meu , mă ținea de mână și imi zâmbea.
-Hei, rază de soare!
   Mi-am trecut mâna prin păr ca să îl mai descâlcesc și mi-am ridicat capul spre Ryan ca să îl sărut . 
   Mi-am pus mâna pe ceafa lui iar el m-a prins de obraji . L-am tras mai aproape de mine astfel că acum era aplecat peste pat . M-am tras mai încolo și i-am făcut și lui loc . S-a întins lângă mine și am pus capul pe pernă. I-am zâmbit . 
   El a întins mâna și S-a jucat cu ea in părul meu .
   Felul în care îi străluceau ochii, gropițele adorabile care îi apăreau în obraji , toată astea mă făceau să mă simt nebună după el .
   Acum știam. Știam că il iubesc . De fapt simțeam iubirea față de el precum ceva absolut vital pentru a supraviețui .
-Știi, mereu am crezut că fiecare dintre noi are câte un scop în viață.
-Și, l-ai găsit pe al tău?
  M-a intrebat el încet. Eu i-am zâmbit și mi-am apropiat mai mult capul de al său:
-Cred că al meu a fost să te întâlnesc pe tine !
   Am văzut cum expresia feței sale a devenit serioasă și plină de iubire :
-Oh, iubito ...
   Și-a lipit fruntea de a mea :
-Te iubesc atât de mult , Hope !
-Știu .
   S-a aplecat și m-a sărutat și în acel moment am simțit cum toate fricile mele , toate îndoielile au dispărut . În acel moment am simțit doar iubire , el era iubire , eu eram iubire . Noi eram iubire .
   Și în acel moment , pentru prima dată în viață mea m-am simiț cu adevărat împăcată.