Lasă -mă să te iubesc! #Finalizată

Capitolul 12

     Ryan

      Chestia e că aveam foarte mult timp de pierdut. Am terminat liceul cu un an in urmă și de atunci stau . Nu am ales nici o facultate , nu m-am îndreptat spre absolut nici o meserie , nimic . Pur și simplu stau . Viața mea era și așa destul de nenorocită ca să îmi mai fac griji și cu toată astea . Habar nu aveam ce o să fac mai departe dar încă nu imi făceam griji. Aveam să mă descurc pe moment .

   Astăzi era vineri seara și cum ii spusesem și tatei , nu aveam de gând să fiu acasă. Am vorbit cu Zed și mi-a spus că se dădea nu știu ce petrecere în centru și eu am spus că ar trebui să mergem . Petrecerile însemnau băutura și fete, două dintre lucrurile cu care imi pierdeam majoritatea timpului așa că de ce nu ?

***
  Am parcat mașina pe aleea unde se dădea petrecerea. Am pus -O undeva mai departe ca nu cumva să mi-o lovească vreaun idiot care pleacă băut. Nu aveam să conduc mașina dacă beam, o să mă întorc dimineața după ea , dar era totuși un mod bun să știu că mereu dacă aș vrea să plec repede am o cale de scăpare .
    Am intrat in casă și m-am intalnit cu Zed ,   și ne-am luat ceva de băut după care ne-am pus în sufragerie pe canapea în sufragerie .
   După vreo două ore deja se aglomerase iar eu am băut destul încât să nu mai am mult până să intru in acea stare de nepăsare pe care o oferă beția. Prietenii mei stăteau prin jur și vorbeau de toate chestiile posibile , eu nu le ascultam discuțiile deoarece nu imi pasă despre ce naiba tot vorbeau acolo și imi era prea greu să par interesat de conversație deoarce eram super plictisit . Se pare că nu eram chiar intr-o stare pentru o petrecere, chiar mă gândeam să mă fac pierdut și să plec acasă . Puteam încă să conduc mașina sau poate că aș fi mers pe jos , o plimbare nu mi-ar fi stricat, dar apoi am simțit o schimbare în atmosferă. Deșii era multă lumea în cameră simțeam o prezență ciudată care mă făceam să devin atent . Când mi-am ridicat capul am dat de ochii aceia albaștrii încadrați de marea de păr brunet care  mă priveau atenți și ușor încruntați, și dintr-un motiv pe care nu mi-l puteam explica, nu mai eram așa nerăbdător să plec acasă.

     Hope

    Eram la o altă petrece . Nimic nou, nimic interesant . Aceleași lucuri ca intotdeauna. Adolescenți băuți , care râd prea zgomotos și sunt agiati. Eu pe de altă parte eram sincer plictisită. Nu am vrut să vin la petrecerea asta, dar Jen a zis ceva gen ,, O să fie o petrece făină, ești tânără, haide să ne distrăm " și la naiba am acceptat . Doar mereu ziceam că sunt adepta trăiește clipa sau nu lăsa viața să  trecacă  pe lângă tine tine . Distrează -te! Trăiește din plin ! Dar cumva , de fiecare dată când făceam ceva care pare amuzant cum e o petrece de ce aveam mereu sentimentul că nu e ceea ce vreau . Că nu e acel mod în care aș vrea să îmi trăiesc viața? 
  În orice caz , am ajuns la petrece și am intrat in casă cu Jen. Ne-am îndreptat spre sufragerie și ca intotdeauna am văzut diferite grupuri de adolescenți . Unii dansau , alții povesteau , toți erau fețe pe care o să le uit dar apoi atenția mi-a fost atrasă de ceva . Mi-am intors capul și am dat de ochii aceia cafenii spre caramel. Și am fost surprinsă să observ că și el ss uita la mine . M-am încruntat puțin, deoaece, Doamne , nu il văzusem în viața mea iar în ultimele zile am dat peste tot de el . Chestia asta imi dădea un sentiment ciudat , aproape inconfortabil. Mi-am intors privirea de la el și am înaintat spre un grup pe care îl cunoșteam. Printre ei era și Ben . Imediat ce am ajuns m-a luat în brațe și a făcut glumele lui care nu lipseau în program dar care mă amuzau mereu .
  După vreo jumătate de oră însă nu prea mai aveam chef să stau aici și să mă prefac că nu mă plictisesc . Voiam să plec acasă , dar chestia era că nu aveam mașină și ar fi durat prea mult până ar fi venit un taxi :
-Ma duc să îmi mai iau ceva de băut!
Am strigat eu spre Jen ca să acopăr muzica . Ea mi-a făcut semn din mână și eu am pornit spre bucătărie. Am văzut mai multe sticle pe blat . Mult alcool , dar pe mine nu prea mă atrăgea băutura, în ciuda faptului că îmi pierdeam vremea pe la multe petreceri în general nu prea beam . Poate mă vedeai cu o sticlă de ceva in mână sau cu un pahar care să conțină alcool , dar faptul că îl țin în mână nu inseamna că îl și beau . Oricum , am căutat prin frigider până când am dat de o sticlă de suc . Am luat-o, dar avea acum venea partea grea. Trebuia să desfac sticla și deșii uram să recunosc asta in general aveam foarță în mâini la fel de mult cum are o pasăre. Eram genul de om care ar fi putut să moară de sete lângă sticla sigilată de apă deoaece nu putea să o deschidă .
M-am chinuit cu dopul acela cam două minute până să mă enervez și să hotărâsc că era cazul să renunț. Chiar când am vrut să las sticla, cineva mi-a luat-o din mână. Mi-am ridicat privirea și am dat de cei doi ochi cafenii . A pus mâna pe dop și a fost nevoie de o singură mișcare ca să o deschidă . Băieții.  Eram atât de geloasă pe cbetaia asta a lor cu puterea .
-Poftim !
Mi-a întins sticla. M-am uitat o clipă la el apoi am luat-o și am sorbit o gură. Când am pus iar dopul sticlei am  constatat că încă mă privește:
-Ce?
-Un mulțumesc ar fi drăguț!
Am ridicat o sprânceană:
-Nu imi aduc aminte să îți fi cerut ajutorul .
  Mă așteptam să îmi răspundă cu vreo replică sarcastică dar in schimb el a râs. Nu am știut ce să îi mai spun așa că am mai luat o gură de suc.
-Traiesti periculos , așa-i?
  A arătat în direcția sticlei mele de suc și apoi spre toate băuturile alcoolice pe care le-aș fi putut alege .
-E fix treaba mea .
Arăt spre paharul din mâna lui :
-Crezi alcoolul pe care îl are băutura din mâna ta te ajută la ceva ?
-Da.
Face un pas încet spre mine iar eu strâmb din gură și îl întreb:
-In afară de a-ti lua mințile la ce te poate ajuta ?
Mai face un pas spre mine și până să îmi dau seama e deja cam prea aproape  . Se uită atent la mine și e serios când imi raspunde:
- Asta e și ideea , îți ia mințile . Asta e partea frumoasă a alcoolului. Te poate face să uiți .
  Dintr-o dată eram foarte curioasă ce voia el să uite . O clipă nu m-am putut gânditi decât la ochii lui cafenii care mă priveau atenți, prea atenți .