HopeRyan a pregătit o altă surpriză . Am mers cu mașina două ore , timp în care eu l-am tocat la cap să îmi spună unde mergem dar nu a vrut .
Intr-un final am ajuns intr-o parcare. Am coborât din mașină și mi-am ridicat ochii pentru a privi clădirea impunătoare din fața mea :
-Deci? Ce facem aici ?
Am intrbat eu . Ryan mi-a luat mâinile în ale lui și mi-a zâmbit.
-Acesta e un muzeu în care sunt selectate pe etaje diferite colțuri ale lumii . Poți vedea mostre din fauna și flora lor . Poți gusta feluri de mâncare specifice acolo , privești documentare și filmuețe. Le asculți muzica și poți vedea o mulțime de machete cu obiectivele turistice .
Ryan m-a mângâiat pe obraz :
-Mi-ai spus că nu o să ai niciodată șansa să vezi lumea . Acum , ai șansa să vezi o mică parte din ea .
Am făcut un pas spre el și l-am îmbrățișat pentru că mi-a umplut inima de fericire . Ochii mi s-au umezit și o lacrimă mi-a curs pe obraz când i-am șoptit încet lângă ureche:
-Multumesc !
Și nu îi multimesm doar pentru asta . Ii mulțumeam pentru tot . Pentru că a fost alături de mine , pentru că nu m-a părăsit când a aflat că sunt bolnavă...pentru că a încercat să mă facă mai bine și cel mai mult ....pentru că mă iubește.Ryan
Inspir adânc inainte să mă ridic de lângă Hope de la masă. Ea nu imi dă atenție, probabil crede că mă voi duce la baie sau până afară dar restul familie sale se uită la mine . Mă uit la Trent iar el aprobă din cap .
Imi aranjez cămașa și inspir încă o dată adânc:
-Hope , te poți ridica puțin, te rog ?
Ea se uită la mine și e adorabilă deoarece are puțină ciocolată pe buze de la prăjitura pe care o mănâncă:
-Acum ? De ce ?
- Doar o clipă, te rog .
Se uită confuză la mine , se încruntă dar totuși se ridică .
Aproape că mă lasă picioarele când mă uit la ea . Atât de frumoasă. Ochii ei mari și albaștrii mă privesc confuzi când mă las in genunchi și îmi duc mâna în buzunar de unde scot o cutie mică și roșie.
În incapere aud chicote și trebuie să îmi reamintesc să respir ca nu cumva să leșin. Ochii ei trec de la confuzie la surprindere apoi la ceva contradictoriu atât de repede că aproape nu pot ține pasul .
-Hope .
Ea incepe să clatine din cap și se încruntă.
-Nu...
Intind mâna și o prind de a ei . O privesc în ochi:
-Iubito , mi-ai spus că nu vei avea niciodată șansa să îmătrânești alături de persoana iubită. Fiecare zi care trece înseamnă să îmbătrânești ...deci poți să îmbătrânești alături de persoana iubită.
Am tras aer în piept ca să pot continua:
- Tu mi-ai spus că nu vei avea șansa să îți întemeiezi niciodată o familie . Dar acum , eu îți spun că greșești. Poți să o faci. Poți face ambele lucruri chiar acum .
Deschid cutia și mă uit spre ea , văd că ochii îi strălucesc:
-Hope Shaw, vrei să te căsătorești cu mine ?
Își mușcă buza și pe obraji ii curg lacrimile . Toată lumea tace . Toată lumea aștepata. Eu simt că o să leșin. Ea își duce mâna la piept și scutură ușor din cap . Face un pas spre mine și se lasă și ea jos . Își întinde mână și mă mângâie pe obraz :
-Oh , Ryan . Te iubesc !
-Deci acesta e un da ?
Ea aprobă din cap:
-Da!
Toată lumea aplaudă iar eu mă întind și o sărut. Imi lipesc fruntea de a ei și inspiră adânc apoi ne uităm unul în ochii altuia și zâmbim.
Ii pun inelul pe deget și apoi familia ei ne îmbrățișează . Dar din acel moment în care s-a lăsat lângă mine , din acel moment în care am luat-o de mână nu mi-a mai dat drumul . Iar eu nu i-am dat drumul ei . Mâinile noastre, precum inimile noastre s-au împletit și au rămas împreună . Împreună pentru totdeauna.
CITEȘTI
Lasă -mă să te iubesc! #Finalizată
Roman d'amourHope Shaw , ii cunoașteți părinții, ii cunoașteți trecutul , dar cât de bine o cunoașteți pe ea ? Au trecut șapte ani de când s-a operat ca să scape de tumoarea pe care a avut -o , șapte ani în care s-a schimbat . Noua Hope e rebelă, sfidă...