Micah - Ne Aparținem -

-13-

   Eleonor se opri din plâns într-un târziu, dar oricum Micah nu putea să o aline în niciun fel, să-i facă durerea să dispară cumva.
    În suferință ești singur. Dar poți să pasezi puțin din ea dacă ești dispus. Era o lecție pe care o învățase de la Lussian. Era presupusă să-l pregătească pentru ce era mai rău, dar acum, cum putem să se descurce? se întreba. Cum se poate ca Eleonor să fie mai rău decât stadiul cel mai rău presupus?

        — Eleonor. Oprește-te. Cum adică nu mai ai timp?

    Micah știa că nu e cel mai bun moment, dar trebuia să știe . Se ridică trăgând-o după el.

         — Micah... Eleonor fu cuprinsă de brațele lui, iar umărul și-l simți atins de buze lui calde. Eleonor era înfășurată de Micah, dar parcă nu s-ar fi adăpostit ea în îmbrățișarea aceea, ci el. Atunci Micah știu.

         — Nu-mi spune... Nu pot să suport ce ar însemna asta.

         — E cruda realitate.

         — Nu-mi face asta...

         — Tu ar trebui să-mi spui că o să trecem peste, că ne vom descurc Ce faci Micah?

         — Cât de grav?

         — Oh... Ea încetă pentru o secundă să mai încerce să-l facă pe el pilonul ei, de vreme ce Micah era mai dărâmat ca ea. Se desprinse de el ușor.

         — Nu are tratament Micah. Fratele meu a plecat în străinătate pentru că sunt medici care pot să eradieze boala, doar că îi ia ceva timp până să îi găsească. Ce nu știe Noah e că a avansat și nu știu cât de mult-

    Micah îi acoperi gura cu mâna sa. Era prea îngrozit să audă adevărul. Își coborî privirea pentru că nu putea îndura să-i vadă ochii chihlimbarii apuși de noi răsărituri, adică fără speranța care se poate stinge oricând pentru un nou mâine. Și îl îngrozi gândul. Îl sfâșie.

          — E inutil să ți-o spun acum, începu el, dar, arată-mi toate părțile din tine pe care tu le detești, pe care nu le iubești, ca să știu cu ce încep.

          — Ce- ce e cu tine Micah? Ce spui? Ai înnebunit?! râse scurt uluită.

          — Dacă să iubești e nebunie, atunci fie ca să nu mai fiu sănătos nicicând. Îmi placi, zise fără reținere pironindu-se în iriși ei ca doua boabe de cafea ușor prăjite. Ba chiar mă faci să vreau să mă îndrăgostesc de tine, ceea ce nu știu dacă nu s-a întâmplat deja. Nu mi-e rușine să ți-o spun. Nu am fost cu Serin pentru că o iubeam, ci pentru că nimeni nu mă iubea pe mine. Am crezut că e inutil să sper la cineva care să mă iubească dincolo de ce e la iveală. Am evitat să le arăt că nu sunt atât de insensibil pe cât încerc să par. Am renunțat să caut pe cineva care nu-mi era menit să fie. Dar alegerile mele nu au fost bune. Pentru că mi-am păstrat armura și mi-am pierdut inima. Până să o iei și să o reîntregești tu. Nu eram gata să mă arunc doar pentru că cineva mi-a încălzit inima. Dar mi-am dat seama că e ce am căutat mereu. Atunci nu eram pregătit. Acum sunt. De aceea îți mărturisesc Eleonor Nollan că te iubesc.

   Pentru Eleonor mărturisirea fu un șoc care îi făcu sângele să clocotească și inima să-i bubuie, să i se spargă în piept.

          — Dacă nu vrei să te sărut, opune-mă acum! continuă Micah după o tăcere în surdină. El nu îi dădu răgaz, dar Eleonor nu se opuse oricum. 
    
          — O să prinzi răceala de la mine, îl alungă Eleonor când trase aer în piept.

          — Merită.

          — Micah, stai-

    El își croi drum cu mâinile prin părul ei și o sărută pe buze, apoi pe gât, iar ea nu făcu nimic pentru că nu putea, pentru că nu-i rezista. Până când își încercă norocul și lăsându-se sub comanda lui, își strecură mâinile pe sub bluza lui și îl gâdilă. Micah râse înfundat în haina ei.

         — Ok, ok. Am prins-o. Își ridică mâinile în semn că se predă.

         — Tu chiar... Eleonor râse.

         — Foarte amuzant. M-ai luat prin surprindere, atâta tot. Însă ea nu înceta să coloreze corul nopți cu glasul surâsului ei reținut. Eleonor, râzi de mine?
       
    Ea nu se putea abține. Era așa de drăguț să-l vadă atât de vulnerabil și supărat pe o nimica toată. Micah își ridică colțul buzelor și așteptă ca ea să observe. Eleonor își veni în fire când îl privi, știind că v-a plati cu aceiași monedă. Ea încercă să pară că nu-i știe planul și se trase la marginea patului, gata să fugă, dar Micah o puse jos și începu să o gâdile până când se satură să-i asculte râsul dulce.