Micah - Ne Aparținem -

-25-

     Fremătau în surdină viorile și dinți pianului clănțăneau. Eleonor și Micah intrară în sala banchetului când simfonia se retrase și în ritmuri delicate porni un jezz ușor. Îi întâmpinară întâi prieteni lui Micah cu care schimbară câteva cuvinte, apoi colegii de muncă, șefii, asociați și parteneri. Banchetul angajaților era o ocazie de cunoaștere, de destindere și bucurie.

          — Să vorbesc cu muzicanți să schimbe ritmul? întrebă Micah aplecându-se spre urechia ei.

          — De ce ai face-o? Îmi place jazzul.

          — Vorbești serios?

          —- Da cum!? exclamă uimită. Crezi că mint?

          — Nu e asta. Sunt - surprins. 

          — Hă! exclamă ea. Unei fete nu-i poate plăcea jazzul?

          — Nu la asta m-am referit, oftă el.

          — Știu, surâse Eleonor . Te tachinam doar.

          — Nollan! răsună vocea profundă a unui bărbat tânăr. Ce mai faci? Au trecut secole de când nu ne-am mai văzut!

          — Samuel, arăți bine.

     Cei doi își strânseră mâinile, apoi se prinseră într-o îmbrățișare scurtă. Samuel își aținti privirea spre Eleonor. 

            — E partenera ta, Micah? Bună. Eu sunt Samuel Rainwood, mi se adresă.

            — Bună. Eu sunt Eleonor.

            — Ești iubita tipului ăstuia ?

            — E soția mea, Sam, interveni Micah.

            — Aha... Arăți încântător. Cu siguranță n-ai auzit de mine de la băiatul ăsta. Nu știe cum să își laude prieteni.

            — Rainwood, nu m-aș lauda niciodată cu unul ca tine. M-ai face sa arat prost. Cei doi râseră.

            — Cu băiatul tău am făcut atâtea în facultate.

           — Samuel e smintit.

     Rainwood se încruntă, dar nu îi reuși decât pentru câteva secunde pentru că fața lui nu era proiectată pentru asemenea expresii. Era un om cu ochii blânzi și un zâmbet promițător.
     O melodie lentă schimbă atmosfera din sală. Piesa îi invita pe cei prezenți pe ringul de dans sub pașii fredonați de un glas dulce, senzual.

           — Doamnă Eleonor, îmi acordați acest dans? spuse Samuel. 

           — Retrage-te, pronunță Micah pe un ton pașnic și potolit care nu-i trăda dorința de a-l arunca pe Rainwood cât colo de gelozie. Primul dans îmi e rezervat mie.

           — Vasăzică... Bine, bine, nu ți-o fur. Doamnă Nollan, dacă aveți nevoie vreodată de un pont despre Micah cel din tinerețe, să mă căutați. Sau daca va călca pe nervi... sau pe picioare, surâse pe deplin.
     Samuel își luă rămas bun de la cei doi cu socoteala că nu s-ar mai vedea prea curând. Micah se axă pe Eleonor. 

            — Dansezi?

            — Sigur.

      El o luă de mână și intrară în cercul de perechi. Eleonor își puse o mână pe umărul lui, pe cealaltă avându-o prinsă în cea a lui Micah, în aer.

            — Te simți bine? se adresă el  puțin îngrijorat.

            — Da, răspunse ea scurt fără să istorisească întrebarea.