Micah - Ne Aparținem -

-17-

    Activitatea începu la câteva minute după ce Eleonor îl scoase pe Micah dintr-o posibilă încăierare.   
    Ecusoanele erau lipite și perechile echipate, gata de treabă, cu stați și truse, mâncare și apă. Organizatori finisau detaliile cu cei de peste râu. Holden îi strânse apoi pe toți și jocul începu. Tactica echipei era să ocupe cât mai mult perimetru și să înconjurare cât mai mulți adversari.
    Micah și Vivian plecară spre est, iar Rin și Eleonor în vest, pe doua cărări opuse, bătătorite de cizme de vânătoare și urme de ființe ale naturii.

   ...

     Soarele își pleda razele printre coroanele pomilor fără prea mult drag, sub cortina pădurii, sub capela coroanelor de lemn, frunze și muguri ale pomilor. Răcoarea pădurii se simțea în adierile de vânt.
     Eleonor se strecura printre copaci cu abdomenul plin, precaută pe după trupurile masive ale arbuștilor, în timp ce Rin o urma de aproape.

         — De când? spuse el încet.

         — Ce te preocupă? întrebă Eleonor fără să arate interes pentru orice fel de discuție.

    El, cu mâinile în buzunare, dădu din umeri necăutând un motiv anume pentru a explica cererea de înștiințare.

         — Nimic în particular despre voi.

         — Atunci nu avem nimic de discutat.

         — Eli.

         — Rin, nu îmi face nicio plăcere să fiu cu tine aici. Nu vreau să-mi strici ziua cu implicațiile tale. Ce vrei să ști? Întreabă, își schimbă proporțional voia. Unde e băiatul încrezut și direct? L-ai pierdut prin tufișurile astea? Spune-mi.

          — Oh, văd că nu o iei pe ocolite. Ai învățat cum se te faci auzită?

          — Cum să nu, zise ea dându-și ochii peste cap.

          — M-ai lăsat baltă. Ai terminat totul când noi nici măcar nu începusem. Se presupunea că avea să fie prima noastră întâlnire în ziua aia, dar ai anulat orice ar fi trebuit să fie, prin lipsa ta. De ce? Vreau să știu.

          — Evident. Eleonor se opri în loc, se îndreptă de spate și îi vorbi. Eu a. asistat la discuția ta cu amici tăi. Cea în care îți făceai planul despre intențiile tale cu mine și ce o să fie între noi. E destul pentru un motiv? Ce fraieri am fost amândoi, râse ea   nervos.

    Rin își înghiți cuvintele.

          — Ști cât timp mi-a luat până să te plac și să te urăsc. Nici un minut. Atât de simplu a fost să distrugi și să sporești emoțiile și sentimentele cuiva.

          — Eleonor, atunci nu a fost așa.

          — Pe bune, ă? Dă-i drumul. Clarifică-mă acum. E prea târziu, dar vreau să aud.

          — Eli, intenționam să fiu serios. Să-ți demonstrez asta. Dar prieteni mei de atunci nu cunoșteau aspectul ăsta. Și am lăsat-o așa chiar dacă îmi displăcea.

          — Ți-a păsat? articulă grav cuvintele.

          — Normal, dar am dat-o în bară și m-a lovit pe mine. Îmi pare rău.

          — Acum nu are nici un rost.

          — Îți spun adevărul. Și îmi cer scuze pentru purtarea mea. Cea de azi și din totdeauna. Am vrut să îți spulber șansele precum o făcuse-i tu. Dar îmi dau seama că tu nu vei face ceea ce am făcut eu. Nu mi-ai distruge șansele în felul în care am făcut-o eu.
         
    Eleonor recunoscu în el o urmă de regret și o totală sinceritate .