Micah - Ne Aparținem -

-27-

     Când se trezi, rupându-se de mrejele somnului dulce sub o lumină ca de jasp galben întinsă dinspre cerul de azur, Eleonor îl remarcă pe Micah care își punea o bluză roșie pe el. Picături de apă îi coborau pe gât. El se plimba prin dormitor cu o expresie preocupată, când, trecându-și mâna prin părul umed, distinse doi ochii fermecători privindu-l. Zâmbi uitând absolut orice în acel timp, înafară de ceea ce îl făcea să simtă.

          — Neața, zise Eleonor cu o voce delicată.

          — Neața iubito, îi răspunse Micah apropiindu-se. Se lasă pe marginea patului așezându-și o mână pe pătura, la spatele ei, și pe cealaltă în fața ei, închizându-o între brațele sale. Se aplecă și o sărută.

         — Ar trebui să mai dormi, îi spuse apoi. Ești epuizată după ziua de ieri. Te doare ceva? Eleonor își îngroapă jumătate de chip în pernă. Micah râse scurt. Eu mă duc să rezolv lucrurile la firmă. O să dureze cel mult o oră. Când mă întorc o să-mi termin de pus bagajul. Dacă te găsesc dormind să ști că o să aștept să te trezești, deci nu-ți face griji. Odihnește-te. O să plecăm atunci când ești tu gata. În caz că te răzgândești sau nu te simți în formă, anunță-mă. El se ridică pupându-o pe obraz.

          — Micah, îl opri. Nu pleca așa. O să răcești. Usucă-ți părul.
           
     El intră în baie și după cinci minute ieși. Își luă la revedere de la ea și o lăsă să-și recapete forțele. Îi anunță pe lucrătorii reședinței să o lase mai ușor cu treburile din acea zi și să nu o deranjeze pe Eleonor sub nici o formă, dar să răspundă la cerințele ei. După ce făcu și acest instructaj porni spre firmă.

      Eleonor ațipi pentru încă zece minute, iar când se trezi se simți mai extenuată decât prima oară. După un duș se pregăti pentru călătorie. Apucă un tricou lung din dulapul lui Micah,  se înfășură în halatul lui și se duse în camera sa fără să se ferească de oricine putea să se afle prin casă și să o vadă. Se îmbracă repede cu ceva și își scoase o geantă de voiaj. Își alese în treacăt ținuta de zi și se preocupă de cele pe care avea să le ia. Împachetă diferite haine care s-ar potrivi în orice mediu, lăsând ca odată cu sosirea lui Micah să-și termine de pregătit bagajul, ca mai târziu să nu fie nefolositor. Coborî jos. Melisa i se arată întâia .

           — Bună dimineața, doamnă. Cu ce vă servesc? Să anunț să se pregătească micul dejun?

           — Te rog spune-mi Eleonor sau Eli sau oricum, doar doamnă nu.

           — Așa o să fac, făcu o pauză, Eleonor. Dorești să iei masa? 

           — Nu. Vreau cereale cu lapte fiert. Atât.

           — Imediat o să-i spun doamnei Lois. Unde serviți?

           — Scuze dacă e inadecvat , dar voi, angajații, unde luați masa? Și când?

           — În bucătărie, în aceiași vreme cu tine și domnul Micah.

           — Atunci nu ați mâncat? E deja 9, constată Eleonor.

           — Nu contează.

           — Vrei să aranjezi o masă afară? Cât să încăpem toți.

           — Ăăă... Toți? se minună Melisa.

           — Da, toți cei care muncesc aici. Vreu să iau masa cu voi. E ciudat?

     Mel ridică din umeri.

            — Mă duc să vorbesc să fie pregătită.

            -— Dacă ai nevoie de mine , mă găsești în bucătărie .

            — Bine, zise Mel aruncând o uitătură peste umăr, confuză.

     Melisa se grăbi afară. Eleonor intră în bucătărie salutând personalul. Cele două fete și doamna Lois îi răspunseră politicos.

             — Să nu vă deranjați prea mult cu felurile de mâncare. Eleonor trase un șorț pe care îl puse pe ea. Cele trei o priviră suspicioase și uimite.
 
             — Ce e? întrebă. Vreau să fac și eu ceva. Nu sunt nepricepută.

             — Vrei să gătești ? rosti uimită o fată. Doamna Lois îi oferi o privire supărătoare.

             — E ceva greșit? se impacientată Eleonor. Cum vă numiți?

             — Eu sunt Khaty, răspunse fata agitată. Iar ea e Nancy.

             — Mă bucur să vă cunosc. Puteți să-mi spuneți Eleonor, sau Eli. Doamnă Lois, continuă ea acordându-i întreaga atenție primei bucătărese, astăzi vom lua masa afară. Cu tot personalul. Spuneți-mi de ce aveți nevoie.

             — Si-gur, pronunță femeia pe silabe nevenindu-i să creadă ce auzi. Ăăă... vreți să scoateți tacâmurile din sertare? o rugă prinzând drag de ea cu fiecare clipă în care îi prindea privirea veselă. În total de unsprezece cu tine scumpo. Haideți fetelor. Nu vă faceți de rușine. Continuați-vă treaba. Vrei să mănânci ceva anume dragă? reveni la Eleonor.

              — Nu mi-e chiar foame. Aș vrea doar un bol de cereale cu lapte fiert.

              — Atunci asta am să-ți fac.

    După o jumătate de oră în care cu toți se învârtiră prin preajmă, din casa, afară, în bucătărie și înapoi, cu toți se puteau așeza la masă liniștiți. Micah apăru în acel ceas, când Eleonor ieșea din bucătărie încercând să-și desfacă nodul care se formă la șorț.

              — Iubito? Ce e asta? zise în agitația care era. Ușa din spate era larg deschisă. O masă lungă înconjurată de scaune ocupate aproape în întregime se contura sub vâlvătul diferitelor voci.

              — Micah!
   
     El se grăbi să o înconjoare cu brațele și să o sărute scurt, ajutându-o să-și desfacă șorțul. Eleonor îi explică ce se petrece, iar Micah se lăsă aruncat în învălmășeală. Când îl văzu, angajați amuțiră. El își ceru scuze de întrerupere, așa cum nu făcu niciodată, și le spuse să nu se dea înapoi sau să se ferească de el. Cei doi se așezară unul în fața celuilalt. Doamna Lois și Nancy puneau farfuriile cu preparate pe masă. Khaty o servi pe Eleonor cu ceea ce își dori, iar Micah ceru și el același lucru pentru că văzând la ea, i se făcu poftă. După o oră care se desfășură lejer, în preajma glumelor și poveștilor, pățaniilor și râsetelor, Micah și Eleonor se ridicară și urcară la etaj să se pregătească. După un sfert de oră, Micah coborî cu cele două genți de călătorie, a lui și a ei, iar Eleonor îl urma. Îi anunță de lipsa lor pe oamenii din reședință și porniră la drum.