Micah - Ne Aparținem -

-32-

    Cei doi soți intrară în cabană târziu în noapte. Cielle și Raphael probară ușa și o deschiseră prin spate, subtili. Micah apasă întrerupătorul, iar Raphael din partea opusă închise lumina. Cei patru râseră împreună văzându-și siluetele pentru câteva secunde. 

        — Cielle...? observă Eleonor lumina din ochii ei.

        — Oficial suntem un cuplu, le explică Raphael, ei și lui Micah.

    Cei doi soți îi felicitară. Pentru că erau obosiți după drum, Eleonor și Micah ocupară camera de jos fără să specifice ceva in acest aspect, astfel că Raphael și Cielle rămaseră înmărmuriți de cutezanța celor doi de a dispunune de camera pe care trebuiau să o împartă fetele, și astfel împingându-i pe el și Cielle să împartă camera de sus. Cei doi urcară scările fără să scoată un cuvânt.

          — Cielle e în regulă dacă vrei să nu-

          — Raphael, taci. Nu vreau să mă privez de lucrurile după care tânjesc. Am pierdut atât timp. Deja știm cine suntem.
    
     Raphael veni aproape și o sărută. O pofti înăuntru, în camera mică și confortabilă, cu un aer familiar. Se întinseră pe pat, Cielle adormind pe pieptul lui.

     *

      Eleonor își luă pijamalele pe ea și se băgă sub pătură. Micah își scoase tricoul și pantaloni, stinse lumina și se întinse lângă ea. O acapară cu mâinile și brațele, iar Eleonor se strânse la pieptul lui gol, sărutându-l. Adormiră în câteva minute duși de mreaja iubirii și a farmecului nopții. 

     Dimineața, Eleonor și Micah se treziră inundați de mirosul puternic de cafea. El o sărută pe gât și coborî din pat intrând în baie. Eleonor era pe jumătate adormită. Se ridică pe jumătate, apoi pică pe spate cu o durere care îi strângea pieptul lăsându-o fără aer. Își aduse genunchi aproape de piept și își apăsă corpul cu palma pentru a se îndepărta de durere dar nu dădea rezultat. Când îi dădu drumul, trase adânc aer în piept. La scurtă vreme Micah ieși din baie și observându-i chipul îngreunat, fugi lângă ea. Nu avea decât o pereche de pantaloni pe el și în pe umeri avea un prosop. 

          — Iubito. Ești bine? spuse agitat. Te doare ceva? Ce pot să fac?

          — Liniștește-te Micah, spuse ea încălzindu-se la auzul vocii lui pline de teamă și iubire încă de la primul cuvânt cu care i se adresă. Îl luă în brațe de parcă îi lipsi acea atingere, apropiere, acel parfum, acea textură. Nu am nimic. Sunt doar buimăcită după somn.

          — Nu îmi ascunzi nimic, nu? Nu mă minți.

         — Nu te mint, spuse ea cu inima arzândă.
 

       

     Apele se potoliră lin pentru Eleonor. După ce Micah îi dădu drumul și o sărută pe obraz dispărând după niște schimburi apoi în sufragerie, Eleonor își luă în gând să se bucure de fiecare moment alături de el și să nu îi mai fie frică. Consideră că mai bine mori cu bucuria decât să mori cu frica. Cel puțin putea încerca să gândească pozitiv, deși, nu era nimic bun în asta. 
    
          — Eleonor grăbește-te! se auzi strigată de Cielle de parte cealaltă a uși. Se răcește cafeaua.

     Surâse amuzată. Nu stătu pe gânduri și în câteva momente fu gata. Ieși în sufragerie alăturându-se celorlalți trei.

          — Eu și Micah, porni Raphael, vom strânge decorațiunile de aseară. Voi pregătiți-vă pentru o mică ieșire.

          — Ieșire? întrebă Cielle.

          — Da, ieșire.

          — Micah. Ce fel de ieșire?

          — O să afli.

    Fetele se uitară una la alta, neînțelese. Cielle își plesni ușor fruntea, iar Eleonor îi aruncă o privire neîndurătoare lui Micah.

          — Lejer sau elegant. E tot ce trebuie să știm.
         
     Cei doi bărbați se uitară de la unul la altul și la iubitele lor. 

          — Rămâne de văzut, murmură Micah.

          — Surprindeți-ne, rosti peste el Raphael luându-l de acolo.

     Cei doi dispărură după ușa ce dădea afară. Fetele chicotiră, pe de o parte contrariate și pe cealaltă entuziasmate. Pentru că Cielle nu își pregătise un bagaj îndestulat, Eleonor o luă în dormitor și împreună puseră la cap câteva ținute. Eleonor își puse o rochie neagră, scurtă, în care se putea mișca ușor cu toată grația pe care i-ai conferea. Cielle o ajută cu părul și machiajul. Apoi veni rândul ei. Pentru că nu era comodă cu suplețea peste măsură, alese o ținută compusă dintr-o fustă lungă, crăpată, și un top subțire pe care îl prinse într-o buclă deasupra buricului. Eleonor îi dădu o mână de ajutor cu o atingere ușoară de machiaj.

     Cele două ieșiră din cameră încurajându-se între ele. Băieții terminaseră treaba mai repede decât ar fi crezut și le așteptau discutând la tejgheaua bucătăriei. Când dădură cu ochii de ele rămaseră înmărmuriți. Cielle se apropie de Raphael și îi șterse obrazul de o pată de murdărie. Micah își întinse mâna spre Eleonor zâmbind larg. Ea i-o prinse lăsându-se trasă pe genunchiul lui.