Și am privit cu toții spre cer

Eliza

OARE ÎN LUMEA ASTA EXISTA CEVA MAI ÎNGROZITOR decât

să te trezeşti alături de o persoană lângă care nu voiai să te trezeşti?

Numele său era Parker — măcar atât îşi putea aduce aminte.

Dormea pe burtă şi părul blond i se rotea în jurul urechilor precum vata

de zahăr; la baza şirei spinării avea un puf. Eliza se strădui să nu-l

trezească atunci când se ridică de pe pat şi se îmbrăcă. Îi luă un sfert de

oră în faţa oglinzii din baie ca să alunge semnele care dădeau în vileag

aventura ei de-o noapte alimentată de alcool. Îşi strânse părul nespălat

într-un coc sălbatic şi îl prinse cu două beţişoare negre. Rezultatul fu

suficient de prezentabil, chiar dacă niciun fel de dichiseală nu i-ar fi putut

alunga îngrozitoarea durere de cap. Pentru asta exista amestecul ei

tradiţional de apă cu nucă de cocos şi Red Bull — Boaşe-de-Taur7

, aşa îl

botezase prietena ei, Madeline. Micul dejun fusese rezolvat.

Nu mai rămânea decât să se hotărască ce să facă în privinţa lui

Parker. Cu toate formularele de externare şi ultimele analize, tatăl Elizei

avea să vină acasă cel mai devreme pe la două sau trei după-amiază, însă

puturosul acela trebuie să se facă nevăzut până atunci. Şi urma să fie

nevoit să plece pe jos, întrucât Eliza îl adusese cu maşina până aici. Lăsă

un bilet pe noptieră: Dacă citeşti asta, ar trebui să dispari din casa mea. Prea

răutăcios? Posibil. Însă era mult prea mahmură ca să-i pese.

De-abia atunci când văzu ceasul de la bordul maşinii îsi dădu seama

cât de devreme era. Totuşi, să petreacă o oră în plus la şcoală era mult

mai bine decât să o petreacă singură în casă cu o greşeală leşinată. Porni

radioul, care era pe ştiri — o recitare monotonă a unor catastrofe

internaţionale —, apoi schimbă postul. Muzica anilor optzeci era fără

îndoială mai bună pentru suflet.

Parcarea de la Hamilton era aproape goală. Eliza dădu radioul mai

tare, scoase o pătură din portbagaj și o întinse peste capota caldă. Se

rezemă de parbriz...

Cineva o zgâlţâia de picior. Eliza deschise ochii şi fu întâmpinată de

un cer alb-cenuşiu, uniform, cu excepţia acelei ciudate pete albastre de

lumină. De ce se afla în continuare acolo?

— Bună dimineaţa, doamnă coţofană!8

Eliza se îndreptă de spate şi practic se lovi de rânjetul implacabil al

lui Andy Rowen. Acesta purta o pereche de jeanşi largi şi un hanorac gri

descheiat peste un tricou cu chipurile palide și aiurite ale celor de la The