— STAI PUŢIN, CUM ÎL CHEAMĂ PE TIPUL ĂSTA? ÎNTREBĂ
Anita.
Eliza se uită din nou pe mesaj.
— Se autointitulează „Chad Eye".
— Eye? Ca în „ochi"?
— Da.
— Ce fiţe de hipiot.
— Mie mi se pare şmecher, zise Andy. Precum Sid Vicious sau ceva
de genul.
— Ei bine, poate să-şi spună şi reîncarnarea lui Tupac, atâta timp cât
are ceva pentru noi, zise Anita.
Puseseră anunţuri peste tot — de la fluturaşii de pe panoul de
informaţii de la Hamilton, până la forumul de „activităţi comunitare" de
pe Craigslist —, însă, când oferta venise în cele din urmă, o făcuse prin
intermediul blogului A sosit apocalipsa. Eliza scrisese că aveau nevoie de
un spaţiu pentru Petrecerea de la Sfârşitul Lumii şi, după câteva ore,
primise un e-mail de la Chad. Spunea că avea o propunere pentru ei, însă
dorea să se întâlnească faţă în faţă pentru a o discuta. Chad le spusese să
vină la el acasă joi dimineaţă la cinci şi jumătate şi, de asemenea, să se
„abţină de la mâncăruri grele și activităţi sexuale cu douăsprezece sau
douăzeci şi patru de ore înainte". Cu alte cuvinte, tipul era nebun de
legat. Însă o căutare pe Zillow a adresei lui — imediat de cealaltă parte a
podului 520 — scosese la iveală o casă estimată la patru milioane de
dolari. Aşa că iată-i pe toţi aici.
Călătoria se dovedise a fi ciudat de tensionată. Anita continua să
aibă o atitudine pasiv-agresivă faţă de Eliza, iar ea habar n-avea de ce.
Nu era ca și când concurau într-o competiţie sau ceva de genul. Niciuna
dintre ele nu era interesată de Andy, iar Eliza se descurca la cântat la fel
de prost cum probabil că se descurca Anita la făcut poze. Poate că era
inevitabil — una dintre acele rivalităţi care răsăreau adesea între fete,
precum ciupercile în cele mai ascunse colţuri din pădure, întinzându-se
către orice tip de atenţie se strecura prin bolta de frunze.
— Pozele pe care le-ai pus ieri pe blog sunt bestiale, zise Andy. Cât
de mult a durat ca locul ăla să ardă din temelii?
— Păi, pompierii au ajuns după o oră, aşa că nu prea a apucat să
ardă din temelii. Dar mă îndoiesc că cineva o să locuiască acolo în
următoarea perioadă.
— N-ai fi putut să dai cumva o mână de ajutor? întrebă Anita. În loc
să pierzi vremea făcând poze?
— Ce-ai fi vrut să fac, să fug înăuntru şi să car oamenii în braţe?
CITEȘTI
Și am privit cu toții spre cer
Teen Fiction...Peter reveni la realitate, după ce, cu privirea aţintită spre cer, reluase în minte scurta conversaţie pe care o purtase cu domnul McArthur. Tot nu ştia ce să înţeleagă din ea. - Poftim? - Am spus că nu e sfârşitul lumii. Aşadar, o persoană nu te...
