Și am privit cu toții spre cer

Eliza

ÎNTR-UN RĂSTIMP DE CINCISPREZECE MINUTE,

DORMITORUL fusese complet transformat. Locul încă era răsunător de

gălăgios — ecourile zăboveau pe la colţuri precum pânzele de păianjen

— şi nimic nu putea alunga întru totul îngrozitorul buchet de câteva sute

de adolescenţi îngrămădiţi într-un spaţiu restrâns. Însă, lipind câteva zeci

de lanterne pe pereţi (acoperite cu cearşafuri pentru a propaga lumina),

aducând un DJ semi-decent, cu un sistem audio semi-decent, și

împingând paturile suprapuse la perete pentru a crea un ring de dans,

gaşca lui Golden chiar reuşise să îi confere acelui loc o oarecare

atmosferă. Un pat întors pe o parte funcţiona pe post de bar, unde un

mare turn înclinat cu pahare roşii din plastic se micşora strat cu strat, pe

măsură ce barmanii voluntari pregăteau băuturile, manifestând o

impecabilă ignoranţă a reţetelor. Un străin îi înmână Elizei un pahar plin

cu tequila.

Muzica tremura ca un narcoman în sevraj și pulsa ca un gând

inconştient. Oamenii începură să danseze, însă Eliza rămase aproape de

bar, unde era puţin mai multă lumină. O văzu pe Anita furişându-se în

spatele „barmanilor" şi dispărând cu o sticlă neîncepută de burbon (ceea

ce nu prea îi stătea în fire). La scurt timp, Andy se aşeză la rând pentru a

primi şi el un pahar. Eliza aproape că ieşi din întuneric pentru a-l saluta,

dar un instinct animalic îi spuse să nu facă nicio mişcare. În ochii lui

exista o sălbăticie în care ea nu avea încredere.

Tequila începuse deja să-şi facă efectul — relaxându-i muşchii şi

ungându-i articulaţiile. Se lăsă pe aripile acelui amestec bizar de

amorţeală şi senzualitate pe care îl aducea alcoolul, iar o poftă familiară

începu să-şi facă simţită prezenţa, pulsând în cele mai adânci și mai

întunecate zone ale trupului ei. Era aceeaşi poftă care din când în când o

conducea spre Crocodile, pentru a sta singură la bar, aşteptând ca unul

dintre visătorii sintetizatori de hormoni care se învârteau mereu în jurul

ei să iasă de pe orbita lui şi să-i cumpere o băutură. Nevoia de a vedea un

băiat luând-o razna fiindcă o dorea atât de tare. Libertatea ei bruscă era la

fel de îmbătătoare ca alcoolul, şi cu toate că putea pretinde că pur și

simplu se plimba și studia scena, ochii ei aveau un ţel. Ştia că trebuia să

ajungă acasă cât mai repede cu putinţă pentru a-şi vedea tatăl, dar

deocamdată nu putea pleca. Nu înainte să-l găsească pe Peter.

Desigur, exista posibilitatea ca el nici măcar să nu fie acolo. Poate că

altcineva aflase locaţia centrului de detenţie şi organizase acea