ERA O CHITARĂ GIBSON ES-175D, SEMI-ACUSTICĂ, DIN 1965,
cu finisaj suburst, cordar trapezoidal, punte Tune-O-Matic şi doze
electromagnetice vintage. De obicei, numai tipii care cântau jazz alegeau
aşa ceva, însă Andy testase chitara de vreo câteva ori la magazin și se
convinsese că avea sunetul potrivit pentru cântecele pe care le scria cu
Anita — plin, bogat și natural (evident, atunci când era conectată la un
amplificator Fender Twin Reverb și o la pedală overdrive OCD). Singura
problemă era preţul: şapte miare.
Cu toate că ziarele tipărite din Seattle îşi încetaseră activitatea,
website-ul pentru revista bilunară The Stranger încă mai funcţiona. Acolo
află Kevin despre închiderea centrului comercial Bellevue. Managerul
invocase „sindromul asteroidal" — o combinaţie de clienţi insuficienţi și
angajaţi insuficienţi. Ceea ce ar fi trebuit să spună era: „Veniţi și vă
serviţi, domnilor".
Bobo, Kevin, Misery și Jess se hotărâseră să meargă şi ei, astfel încât
combiul era plin până la refuz. Andy îi spusese Anitei că urma să-şi
petreacă după-amiaza dându-se cu skateboardul împreună cu Bobo,
pentru a evita o oră întreagă de predici moralizatoare. Nu era ca și când
se simţea bine în legătură cu jefuitul magazinului, însă ar fi fost o
tragedie ca un instrument de o asemenea calitate să fie nefolosit timp de
o lună întreagă. În plus, putea oricând să restituie chitara, în cazul în care
apocalipsa nu avea să sosească.
Urcară către nivelul cel mai de sus al imensei parcări spiralate din
centrul comercial. Andy se aşteptase ca locul să fie pustiu, însă în parcare
se mai aflau deja câteva maşini.
— Ce credeţi că fac ăştia aici? întrebă Kevin.
— Probabil ce facem şi noi, răspunse Andy.
— Sau ar putea fi de la firma de securitate. Sunteţi siguri că e o idee
bună? În ultima vreme, poliţiştii arestează tot ce mişcă.
Bobo îi dădu un dupac după ceafă lui Kevin.
— Frate, unde ţi-e curajul? Andy, deschide portbagajul.
Bobo ridică barosul de parcă ar fi scos Excaliburul32 din piatră, apoi
îl flutură de câteva ori. Misery și Kevin rămaseră pe bancheta din spate a
maşinii, punându-şi rolele. Ceilalţi îşi aduseseră skateboardurile, astfel
încât toţi să poată fugi în caz de urgenţă.
Nu avea să fie o spargere prea subtilă. Numeroasele roţi scârţâitoare
care reverberau prin parcare erau, pentru paznicii din apropiere, la fel de
discrete ca un radiofar de aterizare. Chiar în spatele magazinului Macy's,
la capătul unei rampe lungi, găsiră două uşi pe care scria INTRAREA
CITEȘTI
Și am privit cu toții spre cer
Jugendliteratur...Peter reveni la realitate, după ce, cu privirea aţintită spre cer, reluase în minte scurta conversaţie pe care o purtase cu domnul McArthur. Tot nu ştia ce să înţeleagă din ea. - Poftim? - Am spus că nu e sfârşitul lumii. Aşadar, o persoană nu te...
