— HAI, ARUNC-O!
Flacăra cocteilului Molotov transformă ochii lui Bobo într-o pereche
de asteroizi învăpăiaţi. Aproape că era prea beat ca s-o poată arunca.
Gâtul sticlei nimeri marginea ferestrei, însă inerţia o duse în magazin.
Ateriză lângă un morman de cuburi și figurine din plastic pe care ei le
înălţaseră de cealaltă parte a geamului. Vreo doisprezece SpongeBob
Pantaloni Pătraţi începură să se micşoreze și să se înnegrească, emanând
un nor de fum chimic. Sticla explodă. O clipă mai târziu, focul prinse
mirosul benzinei pe care o turnaseră peste covor. Fâşii portocalii
învăluiră rafturile cu jocuri de societate în culori vii şi cuburi rubik. Cei
doi priveau de pe trotuar cum locul se aprindea precum un foc de artificii
uriaş.
— „Virtutea are nevoie de nişte senzaţii palpitante ieftine", zise
Bobo.
Andy recunoscu citatul.
— Calvin și Hobbes.48
— Exact!
Conduseră înapoi la Soacra cu farurile aprinse, neînfricaţi. Ora de
stingere trecuse de mult, însă în oraş nu mai există practic niciun poliţist;
de ce să-ţi rişti viaţa pentru a face ca lumea să fie doar un pic mai sigură
pentru încă vreo câteva zile?
48 Două personaje celebre de benzi desenate (Calvin, un băiat de şase ani, precoce,
aventuros şi năstruşnic, şi Hobbes, un tigru de pluş sardonic), create de
americanul Bill Watterson.
— Ştiu că s-ar putea să fie un subiect sensibil, zise Bobo, dar acum,
că ai cam facut-o de oaie cu Eliza, cum o să ne-o mai tragem?
— Cine a zis c-am facut-o de oaie cu Eliza?
— Păi, a trecut aproape o săptămână de când v-aţi sărutat, iar tu nu
ai văzut-o și nici nu ai vorbit cu ea. În plus, lumea se va sfârşi marţea
viitoare. Ceea ce înseamnă că ai la fel de multe şanse să ţi-o pui cu ea cum
am eu să mi-o pun cu Taylor Swift.
— Asta-i părerea ta.
— E o părere de geniu, amice.
Andy încă nu-i spusese lui Bobo întreaga poveste despre ceea ce se
întâmplase după petrecere. Cum o căutase peste tot pe Eliza, sperând să
termine ceea ce începuseră pe băncuţa pianului. Cum o găsise pe scara de
la etajul superior. Cum o găsise dormind în lumina palidă a răsăritului,
cuibărită la pieptul lui Peter. Cum de-abia apucase să ajungă înapoi pe
hol înainte să cadă în genunchi și să vomite toată băutura înghiţită cu o
seară înainte — o cascadă aparent fără sfârşit, adunată din ura și tristeţea
CITEȘTI
Și am privit cu toții spre cer
Teen Fiction...Peter reveni la realitate, după ce, cu privirea aţintită spre cer, reluase în minte scurta conversaţie pe care o purtase cu domnul McArthur. Tot nu ştia ce să înţeleagă din ea. - Poftim? - Am spus că nu e sfârşitul lumii. Aşadar, o persoană nu te...