Și am privit cu toții spre cer

Peter

DUPĂ CE O URMĂRI PLECÂND, PETER RĂMASE

TRANSFIGURAT, cel puţin treizeci de secunde, cu braţul ridicat, arătând

ca decupajul din carton al unui tip care făcea din mână. Era duminică,

după anunţ, și prima dată când Eliza îl băgase în seamă pe Peter după ce

se sărutaseră în studioul de fotografie în urmă cu un an. Purta o pereche

de căşti roz uriaşe și căra după ea un soi de aparat foto antic, marele lui

ochi negru înlocuindu-i pe cei căprui ai ei atunci când îl ridică pentru a-i

face o poză. O mică rotire caleidoscopică a obiectivului, o fluturare din

mână în semn de rămas-bun, şi apoi plecă.

Felipe văzu întreaga scenă.

— E o prietenă de-a ta?

Într-un sfârşit, Peter lăsă mâna jos.

— Oarecum. Te superi dacă mă duc s-o salut?

— Du-te după ea, campionule.

Dar până să dezlege nodul şorţului și să iasă afară, Eliza se făcuse

nevăzută. Simţi un junghi de nelinişte, după care se simţi prost că-şi făcea

griji. Ce era ea pentru el sau el pentru ea? Nimic.

Peter lucra voluntar la Friendly Forks seară de seară. Nu era ca și

când spera ca Eliza să revină acolo şi să-l găsească; îi plăcea camaraderia

de la bucătărie, satisfacţia care venea atunci când realiza ceva practic.

Cele mai multe restaurante din Seattle puseseră lacătul pe uşă, aşa încât

Friendly Forks avea mai mulţi clienţi ca niciodată. Prezenţa lui Peter

de-abia fusese tolerată la început, însă, acum, băieţii de la bucătărie se

obişnuiau să-l aibă în preajmă și începuseră să-l trateze ca pe un frăţior

enervant, dar totodată simpatic. Îl învăţaseră câteva cuvinte în spaniolă,

suficient cât să înţeleagă întreaga întindere a vulgarităţii lor atunci când

râdeau de el fiindcă era, aşa cum spunea Felipe, „El lavaplatos mas gringo

en todo el continente americano", ceea ce se traducea aproximativ prin „Cel

mai alb spălător de vase de pe tot continentul american".

Peter nu o făcea pur şi simplu ca pe un act de bunătate; îşi dorea cu

disperare ca atenţia să-i fie distrasă. Întreaga „două treimi şanse ca tot

ceea ce el ştia și iubea să dispară în decurs de câteva săptămâni" îşi

pusese amprenta asupra lui. Nu putea să doarmă mai mult de câteva

ceasuri pe noapte. De fiecare dată când închidea ochii, vedea asteroidul

plutind deasupra casei, pe sora lui la fereastra dormitorului, cu ochii

mari, în timp ce lumina devenea din ce în ce mai puternică și apoi totul se

făcea alb. Se trezea din aceste semi-vise şi fugea la propria fereastră,

găsind doar obişnuitele stele, îndepărtate și neinteresante ca întotdeauna