Și am privit cu toții spre cer

Anita

— ELIZA?

Anita îşi ridică privirea din cartea ei — Critica raţiunii pure a lui

Immanuel Kant.

— Nu, eu nu sunt Eliza.

Andy clipi precum un ursuleţ care ieşea din hibernare. Încă purta

hainele de la concert, iar părul îi era o sculptură avangardistă, tot numai

răsuciri şi tăieturi bruşte.

— Tu eşti Anita, spuse el.

— Bravo! Acum, dă-te jos din pat şi fă un duş înainte să omori pe

cineva.

Andy se mirosi la subraţ și făcu o grimasă.

— Bună propunere!

Anita se retrase în camera de zi, unde petrecuse noaptea pe o

canapea atât de lăsată, încât ziceai că e hamac. De câteva ori în toiul

nopţii, mâna îi căzuse între crăpăturile care cumva reuşeau să fie atât

umede, cât și nisipoase. Acum, în lumina rece a zilei, scoase pernele, le

umflă şi mătură praful, monedele și bomboanele Skittles turtite care se

adunaseră dedesubt.

După aproximativ zece minute sau ceva de genul (of, ce bine era să

fii băiat!), Andy ieşi din baie îmbrăcat cu o pereche de jeanşi mâzgăliţi

peste tot cu markere colorate şi un tricou cu portretul lui George W. Bush

deasupra cuvintelor The Decider22

.

— Îmi simt capul ca într-un cântec al celor de la My Bloody

Valentine, zise el. E timpul să bem o cafea.

Conduseră către un Denny's din apropiere și se aşezară în separeul

cu vedere panoramică spre parcare.

— Aşadar, aseară a fost altceva, spuse Anita.

Andy îşi trecu mâna prin păr, transformând sculptura (care

supravieţuise practic neatinsă duşului său de două minute).

— Chiar i-am lăsat un mesaj Elizei?

— Oh, ţi-ai dori tu să fi fost doar un mesaj. Ăla a fost de-a dreptul un

monolog. Un poem epic.

— Iisuse!

— Hei, dacă aş primi ceva de genul ăsta, aş fi flatată. Sau tulburată.

Categoric una din astea două. În fine, care-i faza cu Eliza?

Chelneriţa, o doamnă respectabilă la vreo şaizeci și ceva de ani, cu

părul vopsit blond şi cu rădăcinile la vedere, îi aduse cafeaua lui Andy.

— Mersi, Claire! zise el.

Anita nu se putea hotărî dacă era extrem de drăguţ sau extrem de

trist că el se tutuia cu angajaţii de la Denny's. Andy suflă în cană și sorbi

din ea.

— Nu ştiu. Eliza e de treabă.

— Ăsta-i motivul tău? Că e de treabă?