Și am privit cu toții spre cer

Andy

SE ÎNTÂLNIRĂ SĂ URMĂREASCĂ DISCURSUL ACASĂ LA

Andy, adică la „Soacra", o casă universal cunoscută ca fiind cel mai mişto

loc din Seattle. În esenţă, după ce părinţii lui se despărţiseră, mama lui

Andy se căsătorise cu un tip pe nume Phil, care lucra la Microsoft şi făcea

grămezi de bani. Phil avea doi copii dintr-o căsnicie anterioară, care

terminaseră deja facultatea şi care făceau la rândul lor grămezi de bani,

astfel încât el ajunsese la concluzia că rolul de tată luase sfârşit (o

concluzie la care adevăratul tată al lui Andy ajunsese imediat după

divorţ). Între timp, mama lui Andy nu voia decât să se relaxeze şi să

cheltuie în voie banii lui Phil. Casa lor, o vilă din anii şaizeci, cu finisaje

din lemn, avea un apartament separat alături, pe care mama lui Andy îl

numea „apartamentul soacrei" (acum simplificat „Soacra"). Era o

construcţie cu mansardă; sus existau o bucătărie, un dormitor şi o baie, în

vreme ce micul parter era destinat recreerii: o canapea, câteva fotolii-puf

şi un televizor cu PS4.

Când Andy ajunse acasă, toţi ceilalţi erau deja acolo (Bobo avea o

cheie şi practic venea şi pleca precum un coleg de cameră onorific). Kevin

și Jess şedeau pe fotoliile-puf, trecând pipa de la unul la altul.

— Hei, Andy! îl întâmpină Jess. Vrei să bei sau să fumezi ceva?

Purta o şapcă de baseball întoarsă la spate şi un jerseu Nets. Într-o

mână ţinea pipa și în cealaltă o doză de energizant Monster, care probabil

era îndoit cu alcool. Din punct de vedere biologic, Jess era fată, însă anul

trecut începuse să se îmbrace băieţeşte și să le spună tuturor că era un

„el". Când liceul avea să se termine, Jess plănuia să se angajeze şi să

strângă bani pentru o operaţie de schimbare de sex. Deocamdată lua

nişte suplimente de testosteron o dată la câteva zile; pe bărbie începuseră

să-i crească fire de păr negru. Pe Andy nu-l interesa. Fiecare cu ale lui.

— Poate mai încolo puţin.

— Salut, Andy!

Misery stătea întinsă pe canapea ca o pisică, iar de sub marginea

tricoului i se vedea o fâşie subţire de piele albă. În urmă cu câteva zile îşi

vopsise părul în portocaliu, ceea ce o făcea să semene cu o îngheţată

Creamsicle.

— Salut, Miz! Unde-i Bobo?

— La bucătărie.

Andy urcă micul şir de trepte. Bobo stătea în faţa cuptorului, citind

instrucţiunile de pe spatele unui pachet de macaroane cu brânză.

— Hei, frate! Pregăteşti cina?

— Mi-a ajuns! exclamă Bobo, ridicând cutia. Hai să comandăm ceva.