Și am privit cu toții spre cer

Eliza

CÂND SE TREZI, NU ŞTIA UNDE SE AFLA. UN PAT PLIANT,

acoperit cu o pătură în dungi. Un tavan coborât plin cu steluţe

fosforescente, toate colorate în negru, cu excepţia uneia — Ardor, pictată

cu ojă albastră sclipitoare. Câteva postere pe pereţi: The Cramps, The

Misfits, The Velvet Underground. O cameră de băiat? Nu. În colţ se afla o

măsuţă de toaletă de care atârnau coliere cu mărgele ieftine şi, deasupra,

o trusă de machiaj profesional.

În patul dublu de sub fereastră dormea o fată cu părul de foc:

Misery.

Şi amintirile năvăliră peste ea — noaptea petrecută cu Peter în

cazarmă, casa în care copilărise arsă din temelii, conducând îndurerată

spre casa lui Peter și apoi întâlnirea incredibil de stânjenitoare cu părinţii

lui. Fuseseră destul de prietenoşi, dar tot insistaseră ca Eliza și fiul ei să

doarmă în dormitoaren separate. Plănuise să se furişeze mai târziu în

camera lui Peter, însă oboseala pusese stăpânire pe ea, iar un pui de

somn se transformase într-un somn adevărat. Nici măcar nu apucase să

scape de uniforma de la închisoare.

Dressingul lui Misery semăna cu un raft de haine la mâna a doua de

la Armata Salvării: tricouri atât de vechi, încât de-abia îţi puteai da seama

ce scrisese pe ele cândva, hanorace cu găuri de un deget în mâneci şi

sfâşiate până la manşete, jeanşi mulaţi negri atât de rupţi, încât puteau fi

confundaţi cu ciorapi-plasă. Eliza asortă un tricou Iron Maiden (World

Tour '88) cu o fustă roşie din piele și dresuri negre. Spera doar ca lui Peter

să nu i se pară iremediabil de înfiorător s-o vadă îmbrăcată în hainele

surioarei lui. De fapt, poate că era mai bine dacă i se părea înfiorător.

Coborî tiptil scările cu mochetă şi intră în bucătărie. Mama lui Peter

stătea în faţa aragazului, turnând nişte compoziţie de clătite într-o tigaie

mică aflată în echilibru precar pe o plită cu gaz.

— Bună! zise Eliza.

— 'Neaţa, draga mea!

Mama lui Peter se întoarse. Zâmbetul ei uriaş păli.

— Oh, îmi pare rău. Credeam că eşti fiică-mea.

— Nu-i nicio problemă. Problema e că nu am haine curate.

— Fireşte. Arată bine pe tine. Samantha încă doarme?

Eliza nu era obişnuită cu numele real al lui Misery.

— Da.

— Aţi stat până târziu să vorbiţi?

— Sigur, răspunse Eliza.

De fapt, încercase să poarte o conversaţie cu Misery, însă primise