Și am privit cu toții spre cer

Andy

CE BINE ERA SĂ NU FIE PREZENT LA ORĂ.

Andy aruncă placa pe jos și sări pe ea, lăsând trotuarul să-l ducă fără

efort spre celălalt capăt al campusului. Ce bine ar fi dacă toate lucrurile

din viaţă ar putea fi aşa — lipsite de efort. Dacă n-ar exista toată şcoala

asta prin care să treci, şi temele, și toate acele aşteptări. Ce bine ar fi dacă

te-ai putea trezi când vrei și să mănânci nişte cereale cu scorţişoară și să

asculţi muzică și să tragi un fum și să conduci la şcoală oricând ai vrea şi

poate să mergi la o oră în cazul în care ai chef, dacă eşti cu adevărat

interesat de ora respectivă, iar apoi pur şi simplu să te relaxezi în

compania prietenilor tăi pentru tot restul zilei. Ce bine ar fi dacă...

— Andy Rowen!

Midge Brenner: profesoara de engleză a elevilor din clasele a

unsprezecea şi a douăsprezecea şi unul dintre numeroşii

profeşori-duşmani ai lui Andy. Evident, îi era dor să-l vadă la ore, unde îl

mustra zi de zi pentru părerea lui controversată asupra temelor (şi

anume, că reprezentau o încălcare flagrantă a drepturilor date de

Dumnezeu la viaţă, libertate și fericire). Acum, singura modalitate prin

care putea să aibă parte de bucuriile pe care i le oferea statutul de

profesor era să-i strice buna dispoziţie în afara sălii de clasă.

— Da?

— Ca elev în ultimul an, mă aşteptam să ştii că este interzis să te dai

cu skateboardul în campus.

— Domnişoară Brenner, am uitat cu desăvârşire. Vina mea.

Andy făcu o schemă ollie pe loc, sări de pe placă, o ridică și se alese

cu o încruntare şi mai profundă din partea lui Midge. Nu că ea ar fi avut

ce să facă în această privinţă. Nu puteai fi trimis la biroul directorului

când fuseseşi deja trimis la biroul directorului. Rahatul ăsta era numit

excepţia autorităţii de lucru judecat.

— Îţi mulţumesc, Andy!

— Pentru puţin.

De fapt, cu toate că fusese trimis acolo, Andy nu porni spre biroul

directorului. Anul trecut, el și domnul Jester ajunseseră la o înţelegere.

Infracţiunile lui Andy erau frecvente, dar inofensive, iar directorul nu

avea timpul sau energia necesare pentru a avea de-a face cu toate. În

schimb, ori de câte ori Andy intra în bucluc, trebuia să se ducă la Suzie O,

îndrumătorul elevilor.

Cu alte cuvinte, fusese subcontractat.

Biroul lui Suzie O se afla la al doilea etaj al bibliotecii, departe de

administratorii fascişti care lucrau în Bliss Hall. Acolo era linişte, căci

niciun om nu petrecea vremea în bibliotecă dacă avea alte alternative.