Și am privit cu toții spre cer

Anita

UŞA SE TRÂNTI ÎN URMA EI. ANITA PORNI ÎNTR-UN sprint,

fiecare lovitură a pantofului ei semănând cu un mic foc de armă pe

asfaltul umed. Se ascunse în spatele unui tomberon negru şi mare, apoi

trase cu ochiul prin perdeaua strălucitoare a ploii.

— Anita! Vorbeşte cu mine!

Eliza alerga atât de repede, încât alunecă, aterizând cu putere pe

fundul ei costeliv. O pedeapsă mult prea mică pentru ceea ce făcuse.

Anita nu fusese niciodată de acord cu felul în care oamenii o descriau pe

Eliza — acel cuvânt care cumva era o ruşine pentru o fată şi o mândrie

pentru un băiat: T-Â-R-F-Ă. Şi totuşi, acum, se trezi murmurând acel

epitet în palmă ca pe un blestem.

Eliza se ridică în picioare, tremurând.

— Bine! strigă ea. Nu vorbi cu mine, atunci!

Porni nesigură pe picioare spre cazarmă.

Anita îşi dădu seama că plângea, deşi furtuna spăla fiecare lacrimă

de îndată ce aceasta aluneca din ochi. De asemenea, era extrem de beată,

aşa cum nu mai fusese niciodată, după ce în ultima oră dăduse pe gât

aproape toată sticla de burbon. Pământul se învârtea perceptibil sub

picioarele ei, dezvăluind nesiguranţa ameţitoare care susţinea realitatea.

Ca și când Ardor nu era o dovadă suficientă că pe această planetă

condamnată şi malignă nu se găsea niciun fel de siguranţă, tocmai intrase

peste Andy și Eliza, care se sărutau pe jumătate dezbrăcaţi. Oare asta

însemna că acum formau un soi de cuplu? Şi oare aveau să se culce

împreună? Probabil că da, ţinând cont că Eliza era o târfă neruşinată și

meschină.

Dar asta era numai din vina lui Peter, zău aşa. Dacă n-ar fi fost naibii

atât de amabil și de educat, ar fi vorbit deja cu Eliza, confesându-şi marea

lui dragoste nemuritoare şi dând în vileag minciuna lui Andy. Oare el

nu-şi dădea seama că era sfârşitul lumii? Nu avea timp să fie amabil și

educat.

Anita mai rămase în ploaie câteva minute, pedepsindu-se pentru

ceva ce nu chiar putea să numească. Frisoanele ei deveniră de-a dreptul

convulsii. Desigur, ar fi putut pur și simplu să se ducă la maşină și să

aştepte, dar asta ar fi însemnat, practic, să capituleze. Prezenţa ei la

centrul de detenţie era singurul lucru care îi împiedica pe Andy şi Eliza

să se căsătorească şi să îşi întemeieze naibii o familie.

Cazarma păruse destul de primitoare când era uscată, însă acum

părea friguroasă şi umedă. Membrii găştii lui Golden, beţi şi

ameninţători, cutreierau toate culoarele. Anita trebuia să se trezească din