Andy

2 2 0
                                    


ÎNTORCÂNDU-SE SPRE THE INDEPENDENT, ÎN TIMP CE Bobo

îi bârfea întruna pe Peter (măgarul care îi trăsese un pumn pe neve), pe

Anita (mironosiţa care-şi pierduse curajul la Target) și pe Eliza

(provocatoarea plină de ea), Andy simţi legăturile dintre el și „prietenul

lui cel mai bun" risipindu-se, precum singurul cubuleţ de zahăr pe care

Anita şi-l punea mereu în cafea. Fusese extrem de sigur că la baza navală

o dăduse în bară mult prea tare pentru a fi iertat, ca mai apoi tot karassul

său să-şi facă apariţia la Northgate. Anita și Eliza îl îmbrăţişaseră (şi oare

i se părea lui sau Anita lungise îmbrăţişarea mai mult decât era cazul?), și

până și Peter, care avea mai multe motive decât oricine să-l urască, îi

dăduse de înţeles că nu-i purta pică.

Andy nu avea prea multe experienţe în ceea ce privea iertarea —

Bobo nu-l iertase niciodată fiindcă încălcase pactul —, aşa că nu-şi

dăduse niciodată seama cât de puternică putea fi. Îl făcea să-şi dorească

să fie o persoană mai bună, genul care merita iertare.

Aşa că acum avea o nouă misiune: să o găsească pe Misery și s-o

ducă acasă, indiferent de ceea ce avea Bobo să-i spună.

— Mă duc să vă dacă se simte mai bine, zise Bobo, de îndată ce

ajunseră la The Independent.

Andy îl urmă pe scări.

— De fapt, cred c-am să vin cu tine. N-am mai văzut-o de-un secol

pe Miz.

— Poţi să mai aştepţi puţin? Mi-ar prinde bine să stau o perioadă

numai cu ea.

— Pentru ce?

— Las-o baltă, bine? strigă Bobo, cuvintele lui ricoşând în pereţii de

ciment de pe casa scării.

Inima lui Andy începu să bată ca o tobă în piept. Pentru prima dată

în viaţa lui, îi era frică de Bobo.

— Frate, ce se întâmplă?

Bobo ridică mâinile a frustrare — oare îl observase pe Andy

tresărind?

— Nu ştiu. Adică, nu am voie să zic.

— Nu ai voie să zici ce?

— Nu pot să-ţi spun aici. Cineva ar putea trage cu urechea. Hai cu

mine.

Pe acoperiş, petrecerea continuă a lui Golden se restrânsese la vreo

doisprezece oameni adunaţi în jurul singurei lămpi funcţionale, ca nişte

boschetari care îşi încălzeau mâinile deasupra unui foc făcut din gunoaie.

Bobo îl conduse pe Andy spre un colţ rece şi liniştit de pe acoperiş.

— Bine. Eşti pregătit să auzi adevărul? întrebă el, inspirând adânc.

Misery e însărcinată.

Și am privit cu toții spre cerUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum