Alexander

Capitolul III

        Alarma telefonului era ultimul lucru pe care voiam să îl aud acum. Ce mă-sa tot suna atât de insistent? Mă durea capul și am deschis un ochi, pipăind noptiera până l-am găsit. Am oprit-o, realizând de ce am activat-o.

        Facultatea.

        Mi-am frecat ochii, de parcă asta ar alunga durerea de cap. Băusem cam mult aseară, dar când nu o făceam? M-am ridicat cu greu, mi-am trecut o mână prin păr și m-am luptat cu impulsul de a mă trânti înapoi. Nu aveam timp de duș, așa că m-am îmbrăcat și am îndesat lucruri în ghiozdan. Toate executate robotic. Am coborât în bucătărie, mulțumindu-i în gând mamei pentru că era atât de matinală și făcea cafea înainte să plece la muncă. Am băut repede câteva înghițituri și m-am grăbit spre facultate. Mașina mea rămăsese în fața clubului, așa că am blestemat-o încă o dată, în timp ce mergeam în pas alert spre stația taxi de lângă noi.

        Spre surprinderea mea, și a profesoarei, nu am întârziat de data aceasta. În schimb, fata lângă care stăteam strâmbă din nas după ce m-am așezat lângă ea.

       — Probleme? Am întrebat-o, încruntându-mă.

       — Duhnești a alcool, șopti ea în silă.

       — Se numește distracție, am corectat-o. Și e mai bună decât parfumul tău. Cred că bunica mea are unul la fel.

        Mi-am reținut zâmbetul când am văzut-o mirosindu-și subtil umărul. Bineînțeles că nu era adevărat, tipa mirosea chiar bine, un miros delicat și floral, dar cât timp îi închisesem gura, mă simțeam bine. Am privit-o cu coada ochiului în timpul orei și părea mereu nemulțumită.

        Perfect!

        În următoarea oră, l-am întâlnit pe Bogdan, cu care am stat de vorbă în șoaptă. Era un tip calm, șaten cu ochi căprui, dar puțin cam moale, pe care îl scăpasem de o bătaie bună anul trecut. Am ieșit împreună din sală și am continuat să povestim pe coridor, până când fata de ora trecută își făcu apariția. Cei doi se sărutară scurt pe buze, dar zâmbetul ei se evaporase când îmi aruncă o privire mai atentă. Ea mă privea încruntată, eu îi zâmbeam drăcește. Oare știa că iubitul ei are o slăbiciune pentru videochat?

       — Voi doi sunteți prieteni? Îl întreabă ea pe Bogdan, cu o urmă de nervozitate în voce.

       — Da, ne cunoștem de anul trecut. Alexander, ea este Isabel, iubita mea. Isabel...

       — Îl cunosc. El e cel care duhneste lângă mine la ora doamne Magda, spuse, îngustându-și ochii și nu știam dacă să râd, sau să mă enervez.

       — Miss Drama Queen este iubita ta? Am pufnit. Spor cu asta, prietene, l-am bătut peste umăr. Ești ars!

        Și râzând, mi-am scos pachetul de țigări din buzunar, luând una și îndreptându-mă spre curtea facultății.

***

        Stăteam la terasă, cu un Berry Mojito pentru ea și un Cosmopolitan pentru mine, în față. Tocmai îmi aprindeam a doua țigară când își făcu apariția.

       — Tata știe că fumezi? Mă întrebă veselă și trebuia să recunosc, sora mea era cu adevărat frumoasă.

        Singurul avantaj pe care îl avea, înafară de mine ca frate, era inteligența. Era medic legist și naiba știe cum reușea să defileze printre cadavre toată ziua. Bine, dacă e să punem în calcul viața ei amoroasă și faptul că până acum, fugise iubirea de ea ca și dracul de tămâie, doar morții i-au rămas fideli. Știam de aventurile ei și de faptul că nu se poate atașa emoțional. Și o înțelegeam, doar era sor'-mea. Însă nu era punctuală deloc, matinală nici atât, noroc că era sexy. Așa că m-a mâncat limba ca să îi întorc replica, zâmbind dulce: