Alexander

Capitolul VI

        Am prins-o din urmă când intră în curtea facultății:

       — Hei, figuristo! Am strigat-o și am văzut cum se întoarce cu acea privire încruntată, făcută parcă pentru mine.

       — Oh, Sima, minunat, spuse sarcastic, dându-și o șuviță de păr după ureche. Astăzi îl lăsase desfăcut. Să vedem, începu să enumere pe degete. Prima dată ai venit mahmur, apoi te-ai bătut, să înțeleg că ești pe cocaină acum?

        Am ridicat din sprâncene, uimit, apoi am început să râd. Ce limbă ascuțită are!

       — De fapt, eu voiam doar să vorbim despre lecții și meditații, i-am replicat cât de nevinovat am putut. Părinții tăi știu cu ce te ocupi? Vocabularul tău mă îngrijorează cu adevărat!

        Isabel își dădu ochii peste cap.

       — Ce vrei?

       — Când mă meditezi? Am zâmbit drăcește.

       — De ce totul la tine are tentă sexuală?

       — N-ar avea, dacă nu ai fi atrasă de mine, i-am tras cu ochiul.

       — Nici să nu te gândești! Am iubit.

       — Dacă el e problema, pot să rezolv asta, m-am oferit, în timp ce îi deschideam ușa pentru a intra prima.

       — Doar... Nu face vreo prostie, oftă ea.

        Dar era prea târziu, pentru că eu tocmai o vedeam pe doamna Magda coborând scările și o idee îmi trecu repede prin minte. M-am răzemat de perete, prefăcându-mă că mi-e rău și am strigat-o cu voce slăbită, oferindu-mi un Oscar pentru modul în care îmi intrasem în rol. Isabel mă privi, făcu ochi mari și veni repede lângă mine, încercuindu-mi talia cu un braț pe sub geaca de piele, în timp ce mă privi în ochi, îngrijorată.

       — Hei, ești bine? Șopti ea, iar eu i-am tras cu ochiul tocmai când doamna Magda se opri în dreptul nostru. I-am văzut confuzia din privire doar o clipă, înainte de a înțelege jocul meu.

       — Sima și Trif. Ce combinație... Interesantă, ne privi din cap până în picioare, insistând mai mult asupra Isabelei și eu îmi țineam respirația pentru a nu elibera valurile de râs care încercau să pună stăpânire pe mine.

        Într-o privință eram de acord cu ea. Clar nu avea ce căuta o fată ca și Isabel lângă unul ca mine! Era o glumă proastă, dar pe care aveam să o savurez din plin după ce ea își va aduna toți norii negri asupra mea.

       — Ce? Nu! Răspunse Isabel cu o voce ridicată, aproape pițigăiată, din cauza indignării. Își retrase repede mâna și începu să gesticuleze: serios acum, duhnește uneori! Adică, nu că asta ar conta, dar chiar nu are principii, sau dacă are, nu corelează cu ceea ce eu... cu așteptările..., inspiră adânc, apoi oftă greu, învinsă. Înțelegeți? Zâmbi strâmb, îmbujorată.

       — Îți găsești prea multe scuze, zâmbi doamna Magda conspirativ. Părerea mea.

        Și se îndepărtă, lăsându-mă pe mine să mă desfășor, râzând ca un apucat, și pe ea cu gura căscată, privind în urma ei. Dar curând se întoarse spre mine cu o privire care, într-o altă dimensiune, ar putea ucide.

       — Tu! Mârâi ea, acum roșie de nervi, în timp ce îmi ștergeam o lacrimă din colțul ochiului. Cum ai putut?

       — Nu tu te plângeai mai devreme că ai iubit? Am ridicat din umeri, încă cu un rânjet imens pe față.

       — Era o constatare, un fapt, idiotule! Aproape țipă ea. Fii atent la mine, îndreptă un deget spre mine, dacă asta se află, jur că mă răzbun crunt!

        Nu puteam să nu remarc cât era de adorabilă când se enerva. M-am aplecat, i-am sărutat degetul întins, în timp ce tot holul se holba la noi, apoi i-am tras cu ochiul în timp ce i-am șoptit:

       — Doi la zero.

***

        În seara asta veneau niște străini interesați de marfa noastră. Stalin mă chemase în birou și îmi spusese că vrea să fiu acolo, împreună cu Bebe, când negociază.

       — Să nu fii nechibzuit, sunt oameni extrem de periculoși, îmi spuse printre dinți.

       — Ți-e frică? L-am întrebat serios.

       — Nu. Dar sunt conștient că îmi pot lua capul pe tavă, dacă vor.

       — De ce te încurci cu ei, atunci? E vorba de bani?

       — Nu, la naiba! Știi prea bine că stăm bine la capitolul ăsta. Prostul de tata și-a rostogolit limba printre verii lui Panda, le-a spus cu ce mă ocup. E prea personal ca să refuz.

       — Am ieșit și din situații mai urâte, l-am bătut peste umăr. Și, serios, Panda? Am rânjit.

       — E mare omul, râse el, și gras cât un porc. Așa îi spune nevastă-sa și așa îl cunosc toți acum.

        Am dat din cap, scoțând pachetul de țigări și aprinzând una. Se întuneca și așteptam ca mătăhălosul, împreună cu oamenii lui, să apară dintr-un minut în altul. Și au știut să își facă intrarea.

        Mașini blindate, care îți luau ochii, două în culori de camuflaj, două parcă proaspăt ieșite din atelierele de tunning. Totul era la un nivel mult mai înalt decât văzusem noi până acum, pentru că Stalin își făcuse deja o reputație și avea clienții săi fideli, pe care îi știam cu toții. Însă ei, la prima vedere, îți inspirau putere, lux și afaceri ilegale.

        Din prima mașină blindată a coborât un tip care puteam să jur că avea ca hobby principal trasul de fiare, merse în partea cealaltă a mașinii și deschise portiera. Un picior gras, apoi încă unul și corpul super pufos al celui denumit "Panda" își făcu apariția în fața noastră. Puteam să jur că băieții din spatele meu schimbă priviri întrebătoare, păstrându-și totuși fețele de poker. Pentru că nu statura tipului ne atrase nouă atenția, mai văzusem oameni grași la viața noastră, dar ăsta era îmbrăcat într-un trening alb cu pete negre.

        Ce pula mea?

        Din celelalte mașini coborâseră câte trei oameni, deci erau unsprezece în total, ținând cont că șoferul șefului rămase în mașină. Toți parcă făceau reclamă la steroizi, iar noi eram noile jucării primite de Crăciun. Mi-am trecut o mână prin păr și m-am rugat doar ca, în cazul unei încăierări, să nu existe printre ei și bărbați care preferă persoanele de același sex.

       — Stalin, băiete, nu te-am mai văzut de la doișpe ani! Rânji Panda, bine dispus și veni spre el cu mâinile întinse. Degetele lui grăsane erau sugrumate fiecare în parte de câte un inel din aur.

       — Toma, spuse și el, cu un ton al vocii care voia să pară încântat. Cât mă bucur să te revăd!

       — Te rog, spune-mi Panda. Toți mă știu așa! Râse, iar burta îi tremura în sincron.

        Cei doi se îmbrățișară, iar pufosul îi plesni una peste spate lui Stalin, obligându-l să facă un pas în față, iar noi ne-am mișcat automat.

       — Sper că ești bărbat mare acum! Ultima dată când te-am dus la curve, ai stat ca prostul și te-ai holbat la o pereche de țâțe!

       — Cum ai spus și tu, aveam doișpe, își îndreptă al nostru coloana.

       — Așa, și? Îl privi Panda uimit. Eu la unșpe o făceam în trei!

       — Și tu erai doi dintre ei?

        După gluma asta, s-a lăsat o liniște apăsătoare. Îmi dădeam o palmă mentală și îmi imaginam cum pufosul scoate un pistol și îi zboară creierii lui Stalin, trimițând-l lângă cel veritabil. Dar, spre ușurarea noastră, Panda izbucni într-un râs zgomotos.

       — Bună asta! Spuse, lovindu-l încă o dată peste spate și deja îmi era frică că îl dezmembrează înainte de vreme. Acum, trecem la afaceri?