Alexander

Capitolul XVIII

        M-am întors acasă mahmur, am făcut repede un duș și am fugit la facultate, unde draga mea Isabel mă aștepta cuminte în bancă. I-am tras cu ochiul, iar ea îmi zâmbi dulce.

        Doamne, cât era de frumoasă!

        M-am sprijinit într-un cot și am privit-o, admirându-i părul bogat și pământiu, genele lungi și făcute subtil cu mascara, buzele ușor pline și de un roz deschis delicios.

       — Nu te mai holba la mine, mă privi pe furiș, zâmbind stânjenită.

       — Nu mă pot abține.

       — Nu e frumos, mă certă încruntându-se puțin.

       — Tu ești frumoasă.

       — Alexander...

       — Isabel.

        Ea chicoti și mă privi în ochi. Albastru și cenușiu se contopeau în lumina soarelui.

       — Ce ai făcut?

        Am râs zgomotos, făcând câțiva colegi să mă privească.

       — De ce trebuie să fac eu mereu ceva? Nu vezi ce băiat cuminte sunt de când umblu cu tine?

        Isabel își încrucișă mâinile la piept, privindu-mă atentă.

       — Atunci, de ce ai tricoul luat pe dos?

        Am privit mai atent tricoul și avea dreptate. M-am ridicat în picioare, l-am dat jos dintr-o mișcare și am rânjit drăcește, văzând cum face ochi mari și roșește instant.

        De ce să ne tot ascundem după deget? Aveam un corp al naibii de sexy! Abdomen cu pătrățele, tendoane, mușchi, pectorali, toate acoperite cu diferite tatuaje. M-am și încordat puțin mai tare, pentru efect, iar fetele din sală erau toate cu ochii pe mine. L-am luat pe mine înapoi corect și m-am așezat lângă ea.

       — Mai bine?

        Isabel înghiți în sec și dădu afirmativ din cap, apoi mormăi în timp ce își căută ceva în geantă:

       — Ce-ți mai place să te dai în spectacol!

        Didi, o fată roșcată foc, clar vopsită și machiată strident, veni lângă mine, zâmbind conspirativ. Îmi așeză un bilet îndoit în două pe bancă și îl împinse cu două degete spre mine, oja verde amintindu-mi de penele unui papagal exotic.

       — În cazul în care vrei să te distrezi puțin, zâmbi ea.

        Isabel o privi cu ochi mari, dar nu spuse nimic. În schimb, eu am împins biletul înapoi spre ea, la fel de senin, și i-am spus:

       — Fetele ca tine de obicei cer două sute pe oră. Pas.

        Didi își luă numărul de telefon nervoasă și se întoarse la locul ei. Am văzut-o pe Isabel zâmbind în colțul buzelor și asta îmi aduse o satisfacție mai mare decât dacă aș accepta invitația roșcatei.

        Când am ieșit, mi-am cerut scuze lui Isabel și i-am promis că mă revanșez. Nu puteam să îmi petrec ziua cu ea, dar am dus-o totuși acasă înainte să merg la depozit. Panda deja era acolo, cu obișnuitele gorile înțepate cu steroizi.

       — Băiete, unde dracu' umbli? Strigă el bine dispus, când mă văzu venind. Am început să cred că Stalin te ține departe de mine!

       — Dacă mi-ar cere asta, ar avea un motiv întemeiat, am spus rânjind și am mers să dau mâna cu el.

       — Stai să vezi de ce e aici, vorbi Stalin cu o urmă de uimire în glas.

       — Vreau să te iau cu mine la următoarea cursă, făcu un semn din cap spre mine. Te bagi?

       — Ce să caut eu acolo? Nu sunt genul care mănâncă biscuiți și bea ceai din ceșcuțe.

       — Nici ei nu sunt, spuse el și eu am ridicat din sprâncene. Bine, nu toți. Dar ai ocazia să vezi o cursă privată pe viu. Cine nu ar vrea asta?

        L-am privit pe Stalin, care doar ridică din umeri, chicotind.

       — Când? L-am întrebat și el începu să râdă încântat.

       — Peste trei săptămâni. Să îți iei un costum, nu cred că lasă golanii înăuntru.

       — Să mi-o freci, i-am spus și am râs toți.

***

       — Laptele, te rog.

        Am mers la frigider și am luat cutia, dar am băut din ea înainte să i-o dau mamei.

       — Tu și taică-tu nu mai aveți deloc maniere! Mă certă ea.

       — A avut el vreodată? Am tachinat-o.

       — Nu fii nesimțit, mă lovi cu lingura de lemn ușor peste ceafă și eu am prins-o într-o îmbrățișare de urs pe la spate, pupând-o pe obraz.

       — Max mi-a spus că ai întâlnit o fată, spuse ea în timp ce învârtea în ceva, evitând să mă privească în ochi.

        Mi-am dat ochii peste cap.

       — Alex, nu ai adus fete acasă niciodată. Și într-un fel e bine, ar fi extrem de obositor să cunosc câte o persoană nouă o dată pe săptămână, mă privi cu subînțeles, apoi zâmbi. Dar, ceva îmi spune că ea e mai aparte.

       — Este, am mormăit.

       — Atunci, am o singură rugăminte. Nu îi frânge inima, altfel te bat de îți sună apa în cap! Întinse aceeași lingură de lemn spre mine. Tatăl tău s-a grăbit ca să tragă concluzii pripite și asta ne-a afectat mult timp. Voi, bărbații Sima, sunteți orgolioși peste măsură, dar sunteți capabili de o iubire de infinit de ori mai frumoasă.

        M-am așezat pe scaun, lângă blatul din mijlocul bucătăriei, unde ea gătea.

       — Nu am de gând să fac asta, mamă. Mai degrabă m-aș smulge de lângă ea, dacă trebuie. Mă face să fiu un om mai bun, iar asta înseamnă ceva pentru mine.

        Mama mă privi zâmbind, cuvintele mele parcă topindu-i inima și mă simțeam ciudat. Tata știa una și bună: rupe tot ce prinzi. Până va fi momentul să mă așez la casa mea, bineînțeles. Dar mama era mai sentimentală și emotivă, iar mie nu îmi plăceau chestiile astea.

       — Ești un om bun, Alexander. Să nu uiți niciodată asta. Doar că ai apucăturile lui taicăt-o.

        Am râs, gândindu-mă câtă dreptate avea. Nebunia specifică nouă era ceva ereditar, iar toată lumea știa faptul că cei familia Sima au propriile reguli, sunt uniți și indestructibili. Iar eu și Maia nu eram cu nimic mai prejos, încă pot să spun despre ea că fiind femeie, avea doza ei de ciudățenie în plus. Asta însemna că reputația noastră nu se va schimba prea curând.