Capitolul V

5K 368 110
                                    

        Mi-am parcat mașina lângă casă, evitând să deschid garajul ca să nu fac zgomot. Mă bucuram să văd că toate luminile erau stinse și am intrat ca un hoț în propria casă, mergând pe vârfuri până la etaj. Am deschis cu mare grijă ușa de la camera mea, apoi am închis-o la fel de încet. M-am întors și am simțit cum inima se resuscitează singură.

       — Bine ai venit acasă, fiule! Vorbi tata fără să îmi arunce măcar o privire, stând întins în patul meu, în halat, cu maneta în mână și jucându-se pe consolă.

       — Ce pula mea..., am reușit să expir.

       — Vorbește frumos sau te spun la maică-ta! Se încruntă, apoi scoase limba printre dinți, încercând să facă personajul din joc ca să se cațere. Cum pula mea fac asta? Se enervă el.

       — Ține apăsat pe amândouă, am chicotit și el zâmbi triumfător. Tată, nu că m-ar deranja, sau ceva, dar ce cauți aici la ora asta?

       — Croșetez, răspunse sarcastic cu ochii la joc.

       — Mama știe ce faci?

       — Nu, dar nu știe nici că fius-o vine bătut noaptea acasă, se lăsă într-o parte, încruntat, chinuindu-se ca să conducă o mașină.

       — Dacă eu sunt bătut, nu vrei să știi cum arată celălalt, am râs și am scos pachetul cu țigări, telefonul și portofelul, toate așezându-le pe noptieră, ca să îmi pot da geaca jos.

        Tata mă privi mândru, rânjind:

       — Așa te vreau!

       — Nu vreau să o dezamăgesc, am spus, așezându-mă pe marginea patului și aprinzându-mi o țigară. Pe mama.

       — Trăiește cu mine de atâția ani. Ce poate fi mai rău? Chicoti el, aruncând maneta pe pat, învins, în timp ce pe ecran scria mare: "Game Over".

        Tata se ridică, făcând ocolul patului și halatul se mișcă în mers. L-am privit cu ochi mari, apoi i-am făcut semn ca să se oprească:

       — Sper că ai ceva sub halatul ăla!

       — Da. Scula. Pentru că eu, spre deosebire de tine, vreau să fac dragoste cu soția mea noaptea.

        Mi-am dat ochii peste cap, dar el continuă, înainte să plece:

       — Uite, nu vreau să mă bag în combinațiile tale. Am fost de vârsta ta, știu cum este. Dar nu îți pierde capul și să știi că sunt aici oricând ai nevoie de mine. Nu sunt chiar atât de ruginit.

       — Încă, i-am tras cu ochiul și el mi-a arătat degetul mijlociu. Dar, mulțumesc.

***

        Aveam doar câteva luni pentru a-mi reabilita statutul la facultate. Aveam de recuperat extrem de mult și uneori mi se părea imposibil, având în vedere și cu ce mă ocupam. Mă obișnuisem cât de cât cu trezitul dimineața și eram de nedespărțit de motorul meu frumos. Mă îndrăgostisem de el, era noua mea iubire și eram al naibii de mândru când eram pe el. Vedeam cum târfulițele căscau ochii și îmi venea să râd. Cu atât rămâneau. Nici o amețită nu avea ce căuta pe iubita mea!

        M-am așezat lângă fata aceea figuristă, care mă privi cu ochi mari.

       — Nu este frumos să te holbezi la oameni, Isabel, am spus fără să mă uit la ea și îmi plăcea cum pronunțam numele ăsta.

AlexanderUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum