Alexander

Capitolul XXI

        Am închiriat un apartament spațios, la etajul al zecelea al unui bloc nou. Aveam un balcon frumos cu o priveliște uimitoare și eram încântat de asta. Până când Isabel va fi pregătită pentru a-i cunoaște pe ai mei, aveam nevoie de un loc al nostru. Eu aveam nevoie de spațiu personal, de un loc unde să rămân peste noapte când voiam să fiu singur sau eram prea beat pentru a mai merge acasă.

        Bineînțeles că prima a fost Isabel care a venit, iar ea rămase la fel de încântată de priveliște.

       — E uimitor, șopti, răzemată în mâini de marginea balconului.

        Vântul cald îi trecu ușor prin părul desfăcut și cu rochița aceea albă, de vară, era dureros de frumoasă.

       — Rămâi, m-am trezit spunând și m-am încruntat automat, conștient de seriozitatea tonului cu care o spusesem.

       — Poftim? Se întoarse ca să mă privească, zâmbind, și am privit-o în ochi.

       — Rămâi cu mine, măcar în seara asta. Nu te ating, promit. Mai mult decât îmi dai tu voie, am zâmbit în colțul buzelor, apoi m-am încruntat ușor. Am... nevoie de tine.

        Isabel mă privi cu ochii aceea mari, albaștri, dar nu spusese nimic. Se apropie de mine și întinse mâna, cuprinzându-mi obrazul în palma ei.

       — Ești bine?

        I-am luat mâna și i-am sărutat-o, apoi am tras-o spre mine, lipindu-mi buzele de ale ei.

        Și a rămas. Am fugit la magazinul de pe colț, pentru că nu aveam absolut nimic în frigider sau în bucătărie în general. Apucasem să îmi aduc câteva haine de acasă doar. Am luat suc, chipsuri, alune. Afară se întunecase deja din cauza norilor grei și începu o ploaie de vară furtunoasă, cât timp eram în magazin. M-am întors la apartament ud leoarcă. Isabel, care stătea cuminte pe pat, râse când mă văzu. Mi-am dat jos bluza, apa picurându-mi din păr și ne-am privit intens. Îi puteam simți atracția pe care o avea față de mine, dar nu voiam să forțez nimic. Mi-am luat haine curate și am privit-o.

       — Îți dau ceva în care să dormi?

        Își privi ușor rușinată rochia, era tot ce avea și dădu ușor din cap. Am scos o bluză și am vrut să îi întind și o pereche de pantaloni, însă îi refuză, spre surprinderea mea.

       — Sunt sigură că vor cădea de pe mine.

        Am chicotit, încercând să îmi iau gândul de la imaginea ei sub hainele mele.

       — După tine, zâmbi. Ești ud tot.

        Mii de fiori mi-au trecut din stomac până jos și eram la limita de a ieși iar în furtuna de afară, pentru a mă calma. Am dispărut în baie, unde am făcut rapid un duș rece și am rezistat impulsului de a mă calma singur. Bineînțeles că săptămânile de când nu am mai fost cu o femeie mă afectau, dar Isabel nu era oricine și avea un efect mult mai acut asupra mea.

        Ieșisem eu, intrase ea, ca să revină îmbrăcată cu bluza mea și picioarele acelea frumoase, goale.

        Doamne... Te distrezi acolo sus?

       — Ce vrei să mâncăm? Am întrebat-o, în timp ce mergeam spre ușa balconului pentru a o închide.

       — Poți să o lași deschisă, te rog? Mă întrebă.

       — Sigur, am zâmbit.

        Am tras doar perdeaua albă și în timp ce Isabel se băgă în pat, sub plapumă, eu mi-am luat telefonul de pe noptieră.

       — Îți place pizza? Mi-e o foame de lup, am rânjit.

        O jumătate de oră mai târziu, stăteam turcește pe pat amândoi și mâncam din două sortimente diferite. Apoi am pus pe Netflix un film despre Ted Bundy și am luat-o în brate, simțind cum ceva îmi crește în piept. Era prima dată când îmi petreceam noaptea astfel cu o fată și eram emoționat, dar fericit. Liniștit. Ploaia se auzea de afară, în cameră era liniște și îi auzeam respirația ușoară și regulată. Merita tot ce am eu mai bun să îi ofer și încă ceva în plus. Iar asta mă făcea pe mine un om mai bun, mai serios. Mai sincer.

        — Zilele trecute, când am fost în seara aceea la curse, o tipă de bani gata aproape că m-a rugat să o fut.

        Isabel își ridică privirea spre mine, procesă ceea ce tocmai am spus și apoi șopti:

       — Și ai făcut-o?

       — Nu.

       — De ce?

       — Pentru că mi s-a părut penibilă. Și pentru că sunt conștient cât de superioară îi ești. Poate că înainte mă bucuram de o partidă ușoară, dar acum...

        Nu îmi găseam cuvintele și la naiba cu toate, fata asta îmi făcea farmece! I-am mângâiat părul, dându-l ușor după ureche și am spus iar:

       — Acum te văd numai pe tine.

        Isabel se întinse și mă sărută ea pe mine, ceea ce mă uimi puțin, dar am preluat controlul și m-am aplecat deasupra ei, adâncind sărutul. Limba mea o căuta pe a ei, găsindu-se și dansând împreună frenetic, iar eu m-am lipit de trupul ei cald și pe jumătate gol. I-am apucat piciorul drept din spatele genunchiului, ridicându-l în jurul meu pentru a mă așeza mai bine și am urcat cu mâna în sus spre coapse, i-am simțit marginea chilotul de sub bluză, iar în momentul în care i-am simțit fesa în palmă, am strâns-o tare și am gemut amândoi.

        Voiam să mă opresc, jur că voiam, dar în momentul în care am auzit-o, rațiunea mea își puse singură pauză. M-am ridicat și mi-am dat bluza jos, dar privirea ei mă aduse cu picioarele pe pământ. Era inocentă, excitată, dar totuși inocentă. La fel ca un vânat care a căzut în capcană, dar care încă nu știe ce se întâmplă. Am oftat, apoi i-am prins marginile bluzei și am acoperit-o.

       — Te superi dacă dorm așa? Am întrebat-o, pentru că eram la bustul gol și la cât eram de încins, nu simțeam deloc nevoia pentru a mă îmbrăca înapoi.

        Ea doar dădu din cap în semn de negare, uimită, apoi m-am întins înapoi în pat și am strâns-o în brațe, îngropându-mi fața în părul ei. A adormit repede, tresărind uneori în somn și am șoptit încet, înainte să închid și eu ochii:

        — Te iubesc.