Alexander

Capitolul XXIV

        Cu picioarele pe birou și jucându-mă cu o minge antistres, mă relaxam pe scaunul confortabil de la birou. Când ușa se deschise am rânjit larg, iar când ea îngheță o clipă, ca mai apoi să se încrunte, dându-și ochii peste cap, am început să râd.

       — Foarte amuzant, Alex! Cum ai intrat?

       — Sunt din familie, am ridicat din umeri, apoi am sărit de pe scaun, mergând în urma ei până în încăperea sterilă și plină de inox de alături. Eram nerăbdător ca să îți cunosc prietenii, am spus, apropiindu-mă de cadavrul de pe masă.

        Era o doamnă foarte în vârstă, ridată și zbârcită. I-am prins mâna rece într-un salut bărbătesc și am spus vioi:

       — Bună ziua, doamnă! Alexander Sima mă numesc! Sunt fratele domnișoarei care v-a dezbrăcat și v-a lăsat singură, fără milă. Totul bine? Vă tratează frumos aici?

        Maia izbucni în râs, dând din cap.

       — Cam reticenți prietenii ăștia ai tăi, am lăsat mâna femeii să cadă, privind-o suspicios.

       — Poate pentru că toți sunt morți? Ridică o sprânceană.

        Cearcănele din jurul ochilor ei trădau oboseală și poate chiar o noapte nedormită.

       — Am adus cafea, am făcut un semn din cap spre biroul ei.

       — Slavă Domnului! Răsuflă ușurată și merse țintă spre paharele așezate în suport. Îmi întinse și mie unul, apoi sorbi de două ori, așezându-se unde stătusem eu mai devreme. Am luat loc pe fotoliul din fața biroului și am scos o țigară, plasând-o între buze.

        — Te deranjează? Am întrebat-o.

       — Nu, liniștit. Și, chiar dacă mă bucur să te văd, spune-mi totuși cum de ai venit.

       — Am venit să te anunț că sunt îndrăgostit, am fluturat din gene.

       — Asta e starea ta constantă.

       — De o singură fată.

       — Înseamnă că o suge bine.

       — E virgină.

        Maia se înecă cu bautura.

       — De fapt, a fost. Până aseară, am zâmbit larg.

       — Of, Alexander, cum rămâne cu teoria ta despre virgine? Doar... nu o face să sufere.

       — Maia, de ce crezi că voiam să ne întâlnim neapărat la cina aceea specială, în familie? Despre ea a fost vorba. Am dus-o acasă.

        În timp ce blonda de soră-mea procesa mai greu veștile, eu am mai luat o înghițitură de cafea.

       — La naiba cu autocarul plin cu morți, mormăi ea în barbă. Păi și tata ce a spus?

       — Că o vrea de noră, am chicotit și ea lovi cu palma peste masă, jumătate enervată, jumătate amuzată.

       — Nu e corect! Am pierdut toată distracția!

        Am ridicat din umeri, zâmbind cu gura până la urechi.

       — Tu ce ai pățit?

       — M-am încurcat cu unu' aseară, își lăsă capul în mâini, oftând. A fost cea mai mare greșeală din viața mea.

       — Oferă-ți timp, Maia. O dragoste cum ai avut cu Adam nu se uită atât de ușor.