Alexander

Capitolul XIII

        Nu lipseam de la facultate, învățam până noaptea târziu, trăgeam de mine ca să mă ridic și să ajung la nivelul celorlalți sau chiar mai sus. L-am anunțat pe tata că Chevroletul este istorie, iar el căscă ochii la mine, șocat. I-am explicat că nu totul ține de bunurile materiale și că apreciez de zeci de ori mai mult motocicleta bunicului. Mă simțeam mai bine decât mă așteptasem după ce am făcut asta și am ieșit afară, zburând pe străzile scăldate în soare. Mă gândeam la Maia și la Adam, care fuseseră acasă weekendul trecut și au tot dormit aici. Tata nu îl suporta deloc, mama era încântată că Maia în sfârșit și-a găsit pe cineva, dar se vedea clar că ei erau certați. Eh, mult spus. Se răsteau unul la altul ca niște pisici în călduri și era clar ca lumina zilei că era genul de ceartă furtunoasă însoțită cu răzbunare și sex nebun. Ei erau doi nebuni pe care nu știu cum naiba i-a adus soarta împreună, însă la cât de sălbatică știu că e Maia, chiar are un nevoie de un bărbat mai puternic decât ea, care să o domine. Și Adam pare genul dus de acasă, exact ca și noi, dar sigur pe el. Mie, cel puțin, îmi place mult de el.

        Mi-am cumpărat două beri și m-am dus pe o alee cu puțin spațiu verde. Am lăsat motorul lângă o bancă, mă durea în paișpe că am trecut peste iarbă și m-am așezat. Prima am băut-o din câteva înghițituri, era cald afară și îmi era sete. Am desfăcut-o și pe a doua, bucurându-mă în sinea mea că este atât de gol și liniștit aici, când am auzit pași din dreapta mea. Isabel tocmai venea spre mine, cu un rucsac în spate. Se opri o clipă când mă văzu, ne-am privit în ochi, apoi am mai luat o gură din bere, rânjind amar și lăsând privirea în jos. Era liberă să treacă pe lângă mine de parcă nu aș exista, cum a făcut-o de atâtea ori până acum, de când l-am pus la punct pe fra-su. Nu mai aveam de gând să mă țin după ea ca un cățel, deși îmi era al naibii de greu ca să mă abțin.

        I-am auzit pașii în spatele meu, se opri puțin, oftă, apoi se întoarse și se așează pe bancă, lângă mine, fără să mă privească.

       — Bună, străine, spuse ea încet.

        Am zâmbit în colțul buzelor.

       — Hei, i-am răspuns, privind mereu în față.

        La un moment dat, am întins berea spre ea, fără să o privesc.

       — Vrei?

       — Nu, mersi, spuse atentă la adidașii din picioare. Dar nu aș refuza o pizza.

       — Pizza, hm? Am privit un nor pierdut pe cerul senin. Dacă mă gândesc mai bine, nu am mâncat nimic astăzi.

       — Știu un loc chiar drăguț.

        Rânjeam ca prostul. M-am ridicat, am mers la motor și l-am călărit, echilibrându-l, apoi am privit-o și i-am întins mâna.

       — Vii?

        Își dădu la o parte părul lung și frumos și se ridică, așezându-și mâna într-a mea. Am tras-o spre mine și i-am mângâiat ușor obrazul, fascinat de albastrul cald al ochilor ei.

       — O să mă săruți? Șopti ea și nu m-am putut abține ca să nu rânjesc drăcește.

       — Crede-mă, îmi doresc asta al naibii de tare. Și dacă vrei să fiu sincer, nu m-aș opri doar la atât. Dar sunt cuminte și încerc să nu te vrajesc, pentru că apoi te îndrăgostești și nu mai scap de tine.

        Își dădu ochii peste cap, dar nu reuși să se abțină și râse și ea.

       — Atunci cum facem?

       — Tu conduci, am ridicat din umeri. Nu fac nimic fără voia ta.

       — Îmi place asta, aprobă și de data asta mi-am dat eu ochii peste cap.

        I-am pus casca mea și am ajutat-o ca să urce. Localul ei era intim și familiar, cred că fusesem aici cu ai mei de câteva ori, când eram mic. Am împărțit o pizza și am cerut câte două pahare de suc. Am avut ocazia ca să vorbim și am lăsat-o să mă întrebe tot ce a vrut, fiind sincer în totalitate.

       — Cu asta te ocupi tu... mereu? A fost prima întrebare și cea mai simplă, fiind și cea mai previzibilă.

       — Aproximativ. Aducem în țară tot felul de piese pentru mașini care, teoretic, sunt ilegale. Suntem acoperiți de numele unei firme cu actele la zi și toată lumea e fericită.

       — Nu e periculos?

       — Bineînțeles că e. De aceea încercăm să fim cât mai subtili. Însă nu mereu ne iese.

       — Ai avut vreodată probleme grave? Mă întrebă cu ochi mari și adoram ideea ca ea să își facă griji pentru mine.

       — Dacă încă sunt aici, înseamnă că nu au fost chiar atât de grave, i-am zâmbit liniștitor.

       — Dar ai avut experiențe urâte.

       — Da, am recunoscut. M-ai văzut și tu o dată.

       — Când ai venit... Oh!

       — Exact.

        Se întristă puțin, privind pierdută meniul de lângă ea, apoi își îndreptă atenția asupra mea.

       — De ce eu?

       — Aș putea să te întreb același lucru.

       — Nu ești genul meu.

       — Nici tu al meu.

        Isabel își mușcă buza de jos și gestul ăsta îmi dădu trezirea în pantaloni. M-am foit subtil.

       — Rămânem prieteni? Întrebă ea nesigură.

       — Niciodată.

        Oftă, iar eu i-am luat mâna de pe masă și i-am sărutat-o, apoi i-am făcut semn ca să mă urmeze. Am achitat nota și am dus-o acasă la bunicul ei, pentru că deja se înserase destul de tare.

       — De ce nu stă și Aron cu voi? Am întrebat-o după ce am ajuns.

       — Nu vrea să știm câte prostii face, bănuiesc. Bunicul ne-a crescut pe amândoi, dar el a început de la a fura din casă, până la a lipsi cu săptămânile. Îl ajutăm cât putem, amândoi, dar uneori nici măcar salariile noastre nu sunt de ajuns pentru datoriile lui. Și faptul că are mereu o acoperire nu e o soluție, ci o garanție pentru el.

       — Tu muncești? Am întrebat-o uimit și aprobă timid din cap.

       — La magazinul pentru animale de lângă intersecție, îmi arătă aproximativ. Nu e mare lucru, dar mă acceptă part-time și nu stau pe banii bunicului.

        — Ești puternică, Isabel.

        Ne-am privit câteva clipe în ochi, simțind o atracție inexplicabilă între noi.

       — Sărută-mă, murmură ea și asta era tot ce voiam să aud în clipa aia.

        Am prins-o de marginea bluzei și am tras-o spre mine, înconjurându-i talia cu o mână, în timp ce cu cealaltă îi cuprindeam bărbia între degetul mare și arătător. Nu am sărutat-o imediat, am vrut să memorez momentul, atracția, tensiunea, sexualitatea dintre noi. I-am simțit bătăile neregulate ale inimii, respirația întreruptă și mi-am permis pentru o clipă să îmi imaginez că și ea este la fel de îndrăgostită de mine cum sunt și eu de nebun după ea. Abia apoi am sărutat-o apăsat, lent și dulce, simțind cum se lasă moale în brațele mele. Ne-am despărțit cu greu, sărutându-i nasul, obrajii și fruntea, apoi iar urat noapte bună, sperând că va retrăi și inconștient momentul ăsta.

        Eu sigur o voi face.