Alexander

Capitolul V

        Am intrat în casă cu inima cât un purice. Arătam în ultimul hal, tricoul îmi era sfâșiat și plin de sânge. Măcar dacă nu ar fi fost sângele meu. Se pare că tocmai îmi găsisem noile culori preferate, care variau de la negru la mov închis, deschis, roșu și chiar vișiniu. Bineînțeles că erau acasă, îi auzeam vorbind și colac peste pupăză, Maia era și ea aici.

        Am închis ochii, am tras adânc aer în piept și am intrat în sufragerie. Trei perechi de ochi s-au oprit asupra mea, o liniște apăsătoare se lăsă în cameră, ca mai apoi toți să se ridice în picioare instant.

       — Sunt bine! Am ridicat vocea și mâinile pentru a-i opri, iar tata și Maia s-au așezat înapoi deodată, doar mama mai rămase în picioare.

       — Alexander, șopti ea șocată, acoperind-și gura cu mâinile. Ce ai... Cum...

       — Poveste lungă, am dat din cap. Ideea e că mi-am băgat nasul unde nu trebuia și mi-am cam meritat-o.

       — Am văzut cadavre care arată mai bine decât tine, se încruntă Maia. Deci nu mă lua cu "e vina mea"!

       — Atât am de spus.

       — Nu poți să arăți așa și să nu ne dai o explicație! Tună tata.

       — Tocmai ți-am spus, am apăsat cuvintele.

       — Data trecută, am trecut cu vederea. Acum e mult mai grav! Ce urmează, hm? Se încruntă nervos. Să te găsesc pe un pat de spital?

       — Pot să am grijă de mine!

       — Văd! Urlă, întinzând o mână spre mine.

       — Ăsta sunt, tată! Am tunat eu de data aceasta și el amuți. Nu sunt un tocilar, nu merg la Biserică și nici nu sunt adeptul mișcării: "Flower Power", la naiba! Sunt dur, tupeist, mă aprind repede și nu mă tem de o mamă de bătaie, chiar dacă sunt în inferioritate! Nu. Plec. Capul! Sunt un Sima, în pula mea, iar tu ar trebui să știi asta, tu m-ai făcut! Credeai că voi ieși un pămpălau?

       — Ăăă... Nu, dar...

       — Atunci asumă-ți că ai un băiat care îți seamănă și uneori o mai dau în bară, dar mă duce capul și mă descurc. Dacă nu, te chem să rupem câteva picioare! Fără supărare, mamă, am spus repede, privind-o, însă nici ea nu mai spuse nimic.

        Am urcat în camera mea, am făcut un duș dureros și îmbrăcat doar în boxeri, m-am băgat la un somn lung și binemeritat.

Isabel

        Tania, o fată de vârsta mea și care locuia la două case distanță mă convisese că e o idee bună să ieșim în seara aceasta. Fratele meu murise recent și eu încă purtam doliu, dar faptul că refuzam să mai ies din casă și eram mereu pe gânduri îi făcu pe ea și pe bunicul să se țină scai de mine. Oricum purtam haine negre din respect, așa că o pereche de blugi negri și un top cu dantelă asortat alcătuiau ținuta mea. Părul desfăcut, puțină mascara și era suficient. Am mers cu mașina ei până aproape de centrul orașului și de acolo ne-am plimbat până la una dintre terase. Vorbeam despre locul ei de muncă, despre planurile de viitor, despre băieți. Avea o relație stabilă și așteptări relevante. Pe mine mă văzuse împreună cu Alexander și i-am povestit în linii mari despre el.

       — Nu știu cum ai reușit să scapi printre degete o asemenea bunăciune, chicoti ea. Adică, și al meu arată bine, dar toți mușchii ăia tatuați ai lui Alexander... Chiar nu îți pare rău?