Capitolul XVII

4.4K 324 38
                                        

       — Ce ai făcut cu banii? Mă întrebă Bebe, dând pe gât paharul lui.

       — Încă nimic, am dat din cap.

       — Tu vorbești serios? Mă privi Marin, ridicând din sprâncene. Eram în același bar în care lucra Carmen, dar de data aceasta stăteam la o masă mult mai îndepărtată.

       — Să-i stric pe ce? Voiam mașină, dar parcă mi s-a luat. Încep să iubesc motorul ăla. Voi ce ați făcut cu banii?

       — Băutură. Cluburi. Haine. Femei, râse Bebe.

       — O femeie, mormăi Marin și își mai turnă un pahar, încruntat.

       — Ăsta e motivul pentru care nu stăm la bar? L-am întrebat, privind în direcția menționată și văzând-o pe Carmen cum se apleacă lasciv și îi șoptește ceva unui bărbat la ureche, la gâtul ei strălucind un lănțișor nou.

       — Bag pula, frate, femeia aia e un șarpe! Ne-o trăgeam în ultimul hal, mâncam doar la restaurante, i-am cumpărat haine noi și bijuterii. Îmi spunea seară de seară cât de mult mă iubește! Cum dracu' să îmi spui cu o seară înainte să pleci că mă iubești, iar în câteva ore să nu mai simți brusc nimic? Tună el peste muzica dată la maxim, dând cu pumnul în masă și făcând băutura din pahare ca să se verse pe jumătate.

       — De aceea eu nu mă complic, spuse Bebe, lăsându-se pe spătarul scaunul. Sunt gras, orice declarație de dragoste mi-ar face vreo parașută, e clar că e vrăjeală ieftină, care o să mă coste scump. Mai bine îi dau exact cât merită, pentru exact cât face în pat. Ies din afacerea asta mai ieftin, satisfăcut și fără așteptări.

       — Și nu vrei să te așezi la casa ta? Întrebă Marin, încă nervos. O să dau toată viața banii pe curve? Vreau o femeie care să mă fută în draci, să îmi fie fidelă și să îmi facă copii. Dacă face chestiile astea, muncesc până cad în genunchi pentru ea!

       — Nu știu ce să zic, frate, spuse Bebe, aprinzând-și o țigară. Sunt încă tânăr și o femeie așa cum o descrii tu, e rară. Nu am de gând să îmi pierd timpul căutând-o. Nu am timp pentru asta, râse și am zâmbit, dând din cap ușor.

       — Tu? Mă privi Marin și am ridicat întrebător din sprâncene.

       — Ce-i cu mine? Am dat pe gât încă un pahar.

       — Nu te-am văzut de ceva timp pe lângă femei. Te-ai reprofilat?

        Am râs toți cu poftă.

       — Da, mă gândeam să devin eu femeia ideală pentru tine, i-am tras cu ochiul și Bebe se ținea de burtă în timp ce râdea.

        Marin se aplecă, îmi analiză puțin fundul apoi spuse:

       — Cred că merge. Sper că nu ești sensibil!

       — Ia-mă ușor și tu, o să fie pentru prima dată pentru mine, am clipit des din gene.

       — Serios, Alex, ce se întâmplă cu tine? Își șterse Bebe o lacrimă din colțul ochiului.

       — Nu știu, am tras din țigară și am suflat fumul pe ea, privind cum se aprinde mai tare. M-am saturat de toate copilele fără minte.

       — A întâlnit pe cineva! Strigă Marin și Bebe îmi dădu o palmă peste spate, de am simțit-o trei zile după aceea.

       — Hai, spune-ne! Râse el și am rânjit, trăgând încă o dată din țigară.

AlexanderUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum