Alexander

Capitolul XII

        Blestemam și înjuram, fumam țigară după țigară, mai futeam un pumn în perete. Doamne, mi-ai dat un talent în a intra în belele, de parcă pentru mine l-ai inventat! Cum să fiu atât de prost? Cum să nu văd asemănarea? Sunt atât de prost când sunt beat! Pe dracu', sunt la fel de prost și când sunt treaz, doar că puțin mai conștient! Privirea ei dezamăgită îmi bântuia gândurile și m-am frecat cu putere la ochi, de parcă așa aș putea să o alung cumva. Încercam să îmi spun că nu îmi pasă, că e doar o fată și că nu mă afectează ce s-a întâmplat, dar adevărul e că sărutul acela a schimbat tot și la naiba să mă ia, dacă nu voi repara asta!

        Mi-am trecut iar mâinile prin păr, nervos la culme și am știut că ăla era momentul în care trebuia să fiu sincer cu mine, în primul rând. M-am dus în camera mamei și a tatei, am dat buzna înăuntru s-au ridicat în șezut ca arși, mama aprinzând repede veioza.

       — Alexander? Întrebă ea, nedumerită.

       — Așa m-ai botezat, am făcut în aer semnul crucii. Acum, vreau să fac un anunț. M-am îndrăgostit ca ultimul prost. Și am pierdut-o la numai o zi după ce mi-am dat seama de ceea ce simt. Așa că tată, tu poate mă ajuți dacă mă bag în belele, poate te bagi și la o bătaie mică, dar mamă, te rog să mă ierți dacă fac prostii.

        Acestea fiind spuse, m-am întors pe călcâie și am plecat înapoi în camera mea, unde mi-am aprins iar o țigară. Tata intră după mine și își încrucișă mâinile la piept.

       — Ești beat?

       — Rupt.

       — Cum căcat ai reușit să o dai în bară?

       — Sunt un Sima, am pufnit. Chiar crezi că e atât de greu?

        Tata își trecu o mână prin păr, ciufulindu-l mai tare.

       — Pe cine aranjăm? Se încruntă el.

       — Pe mine. Merit o bătaie bună! Am tras din țigară. I-am cam "aranjat" fratele. O merita, într-un fel, dar poate nu de la mine. Și jur că nu știam de legătura dintre ei!

       — Pentru atât nu o să renunțe la tine! Flutură tata o mână.

       — Pe naiba, nu!

       — Am amenințat-o pe maică-ta că o iau pe Maia, după ce tot eu mă răzbunasem pe ea!

       — Alt idiot, am oftat.

       — Exact. Dar dacă tu ai venit și ne-ai spus că te-ai îndrăgostit, înseamnă că fata asta chiar merită tot efortul tău! Fii atent la mine, băiete! Noi, bărbații Sima, ne îndrăgostim doar o dată, pentru că în viața unui bărbat, o femeie cu adevărat specială nu apare de două ori! Bunicul tău, Marco, a luptat pentru Elena, eu pentru mama ta și tu la rândul tău trebuie să meriți o asemenea femeie. Deci, treci și demonstrează asta!

        Am oftat, cugetând la ce mi-a spus bătrânul și la naiba, avea dreptate! L-am privit zâmbind și el rânji cu gura până la urechi.

       — Pot să dorm înainte?

       — Marș, râse el. Ești praf. Dar sunt mândru de tine, băiete. Să nu uiți asta!

***

       — Ți-a dat el toți banii? Întrebă Stalin uimit, privind teancul din mâna mea.

       — Da, am aprobat. Îi avea strânși și urma ca astăzi să îi aducă.

        Bărbatul luă banii și îi băgă în buzunar.

       — Sunt uimit. Aron mereu are datorii la mine. Uneori îi mai plătește sora lui o parte, cred că îi e milă de el. Dar la câți bani împrumută, nici ea nu poate achita mereu tot.