Alexander

Capitolul XIX

       — Vreau să te duc acasă, am spus și am simțit-o ținându-și brusc respirația.

       — Adică... Să îi întâlnesc pe ai tăi?

       — Da, cam asta ar fi ideea.

        Isabel se ridică în șezut pe pătură, privindu-mă în ochi. Ne-am luat pizza și sucuri, apoi am mers cu o pătură în parc. Am mâncat și Isabel se întinse pe burtă, stând cu capul pe brațe și ochii închiși. Rochia ei lungă și cu mâneci transparente avea spatele gol, iar eu îi treceam buricele degetelor ușor peste întreaga suprafață a pielii, dorindu-mi să o simt lipită goală de mine și totodată, simțind nevoia să o protejez de orice și oricine.

        — Nu crezi că e prea repede? Mă întrebă ușor îngrijorată.

       — Deloc. Ai mei deja știu că mă văd cu tine și curând mă vor presa cu asta, am râs ușor. Așa că mai bine o fac pur și simplu.

       — Crezi că relația noastră este atât de serioasă? Își mușcă rușinată buza de jos și simțeam că iau foc. Pielea ei deja mă întărâtase mai devreme.

       — Isabel, am spus, prinzându-i bărbia între degetul mare și arătător și trăgând ușor de ea în jos, făcând-o să elibereze buza aceea ispititoare. Sunt îndrăgostit de tine. Nu știu când sau cum, dar mi-ai dat întreaga lume peste cap. Nu, ai futut-o de-a dreptul, pentru că ești prima și habar nu am ce am de făcut sau dacă am de urmat niște reguli anume.

       — Nu există reguli pentru asta, spuse ea emoționată, dintr-o singură suflare.

       — Mă bucur. Pentru că sunt prost uneori și poate o să o dau în bară. Nu am un job în care să stagnez și nici o reputație de băiat cuminte. Însă știu ce simt.

       — Adevărul e că... Mi-a fost teamă să îmi recunosc mie cel puțin, ceea ce simt pentru tine.

       — Spune-mi ce simți, i-am ordonat și doamne, cât voiam să aud de pe buzele ei asta!

       — Și eu sunt îndrăgostită de tine, Alexander.

        Bineînțeles că obrajii ei prindeau deja o tentă roz superbă, iar eu am sărutat-o instant, cuvintele ei făcându-mă să mă înfior.

       — Figuristo, am șoptit, unindu-mi fruntea cu a ei.

       — Nesimțitule, spuse blând.

       — Deci, vrei să îi cunoști pe ai mei? Vom da o petrecere, aniversează cam mulți ani de când se suportă reciproc și ăsta chiar e un motiv de sărbătoare, am chicotit.

       — Oh, e foarte drăguț contextul dar... Crezi că am putea face asta într-o zi mai liniștită? Sunt emoționată doar la gândul că mă duci la tine acasă, iar faptul că e o petrecere cu mai mulți oameni, mă intimidează.

       — Sigur, am râs. Trebuia să mă fi gândit deja la asta, am dat din cap și ea zâmbi.

***

        Sâmbăta aceasta era aniversarea alor mei. Erau tot de o iubire și un sărut, așa că pentru a evita problemele stomacale viitoare, am plecat de acasă până terminau ei cu decorațiunile. Și pipăitul. Și orice altceva.

        Când m-am întors, muzica se auzea în fundal, iar sufrageria era decorată cu panglici și baloane argintii. Au început să apară pe rând invitații, printre care și mătușa Anastasia, David, un tip bleg care pusese ochii pe soră-mea de ceva timp, Sara și Adelin, verișoara noastră și cel mai bun prieten al Maiei.

       — Mrr, Alexander, își împinse Adelin ghiarele invizibile spre mine. Tot straight, baby?

       — Mereu, baby! Am replicat râzând.

       — Păcat de o așa bucățică, oftă el.

       — Ar fi păcat și de fundul meu, i-am tras cu ochiul și mama tocmai apăru cu Adam în cameră.

        Am început să râd ușor, știind cât de tensionată este situația dintre el și sora mea. L-am lăsat să îl salute încordat pe tata și să facă cunoștință cu restul celor prezenți. Apoi rămase în picioare lângă un fotoliu, așteptând-o pe bomba cu ceas botezată, eu nu aș spune creștinește, "Maia". I-am turnat un pahar cu whiskey, să tot fie dublu, pe care i l-am oferit când am ajuns lângă el. Luă o gură mare, tremurând ușor din cauza alcoolului care îi arse gâtul.

       — Doamne ajută, am ridicat paharul meu și am chicotit.

       — Tatăl tău o să îmi facă felul într-o zi, clătină din cap.

       — Atunci, ai face bine să nu îi spui că ești însurat.

        Adam mă privi cu ochi mari, iar eu am continuat:

       — Da, mi-a spus. Nu mi-o lua în nume de rău, chiar îmi placi. Dar cred că e de datoria mea să port conversația asta cu tine, ținând cont că tata nu ar mai folosi cuvinte, dacă înțelegi ce vreau să spun.

        L-am privit amândoi pe bătrânul tatuat, mare și făcut, cu barbă grizonată și aranjată, care părea mai periculos acum decât când era tânăr. Adam mai luă o gură de tărie.

       — Revenind, am continuat, gesticulând cu paharul meu. Maia nu s-a deschis niciodată atât de mult în fața unui bărbat. Te iubește, dar asta o și rănește totodată. Pentru că a fost prinsă într-o poveste care nu îi aparține o face să fie confuză și să se îndoiască de ea, dar partea cea mai urâtă este că ea va ieși cea mai șifonată la final. Pentru că indiferent dacă tu te desparți de soția ta, sau ea de tine, Maia va fi prinsă la mijloc. Și va fi văzută ca principal vinovat.

       — Nu i-aș face niciodată rău, mă privi în ochi.

       — Te cred, de aceea am o singură rugăminte. Protejeaz-o. Indiferent de circumstanțe sau costuri.

        Discuția noastră fusese întreruptă tocmai de persoana în cauză, care cercetă încăperea și rămase blocată la vederea lui Adam. Deocamdată nu o văzuse nimeni, dar fiindcă tensiunea dintre ei era palpabilă și cei doi erau conectați prin priviri, am spus tare și vesel:

       — Te-ai hotărât să apari?

        Maia își smulse privirea și se îndreaptă spre mama și tata, pe care i-a pupat și îmbrățișat. Scoase din geantă un plic și îl întinse spre ei, iar eu m-am dus lângă ea și i-am pus un braț pe după gât.

       — Asta este pentru voi, vorbi ea.

       — Pentru că vă iubim enorm, am început să îi lingușesc, și suntem mereu ascultători, pentru că ne-ați educat atât de bine...

       — Te chem diseară când vreau să adorm, mă opri tata, iar ceilalți au chicotit.

        Mama desfăcu cadoul și scoase cele două bilete de vacanță spre Coasta de Azur. Le privi uimită, arătându-le tatei, apoi ne zâmbi înduioșată:

       — Voi munciți din greu, nu trebuie să faceți asta!

       — Nici nu vreau să aud! Spuse Maia hotărâtă. Chiar meritați. La mulți ani împreună!

        Ne-am îmbrățișat toți patru și fiecare și-a văzut de treaba lui. David merse primul la Maia pentru a o felicita în legătură cu ultimul ei caz și l-am văzut pe Adam mocnind. Bineînțeles că a fost lângă ea în secunda doi și mama, observând totul, îi ceru Maiei să îi "arate casa". Sau cum se mai numește mai nou sexul de împăcare.

        Dragostea e frumoasă, mă gândeam, apoi m-am strâmbat. Speram doar să nu își dea și ei seama de asta în patul meu.