Alexander

Capitolul X

        Pula mea de treabă, gagica asta mi-a făcut-o rău de tot! Mă gândeam cum să i-o coc, în așa fel încât să mă țină minte toată viața! Fumam pe banca din fața facultății, măcinându-mi creierii, când fața mi s-a luminat și am aruncat țigara proaspăt aprinsă, fugind spre sala de sport.

Isabel

        A venit nebunul după motor, dimineață la prima oră. Tata l-a asamblat exact cum a fost, însă a meritat întreg efortul pentru reacția pe care a avut-o! Merita o lecție și nu neapărat pentru că m-a despărțit într-un fel de Bogdan, cu idiotul ăla chiar mi-a făcut un bine. Ci pentru că este prea orgolios și îngâmfat! Știu eu băieții ca și el, îi mai văd uneori. Sau aud poveștile nefericitelor care le cad în plasă. Bine, unele se aruncă de-a dreptul, dar asta e o altă poveste. Oricât de stăpâni pe sine se consideră, tot lasă în urma lor victime. Indiferent că este vorba doar de o noapte, au farmecul lor pe care nu orice băiat îl are și atunci inevitabilul se produce. Iremediabil, aș spune, pentru că bietele fete reușesc să treacă peste dezamăgiri, dar în sinea lor, mereu vor tânji după băiatul rău, caracterul dur, tupeul nerușinat și pornirile vulcanice. Să mai pun și sexul la socoteală? Cu experiența lor vastă, bănuiesc că știu exact ce și cum să facă în pat, practic obligându-te ca să retrăiești acele clipe de fiecare dată când mergi la somn.

        Ei bine, eu am reușit să mă țin la distanță de acest gen de băieți. Nu mă impresionează și cu atât mai mult, nu vreau să am de a face cu ei. Bine, poate că tocmai am sărutat unul, ieri, dar a fost în scop pur academic. Pentru a demonstra ceva. Și nu, nu am simțit nimic. Chiar nimic.

        Deloc.

        Telefonul îmi vibră în buzunarul de la spate al blugilor și mi-a întrerupt șirul gândurilor. Am privit ecranul și mi-am dat ochii peste cap. Dacă tot vorbim despre nebun...

       — Spune repede și scurt.

       — Mă surprinzi, credeam că ai alte gusturi, zise el repezit. Haide până în vestiarul băieților, urgent! Să aduci cât de multe șervețele poți!

       — Serios, Sima? Ce să caut eu în vestiarul băieților? M-am alarmat.

       — Toate orele de sport se țin până la ora două, figuristo! Se răsti el nervos. Și am o problemă! Chiar am nevoie de ajutor!

       — O problemă care implică multe șervețele? Oh, Alexander, am oftat greu, spune-mi, te rog, că nu ai încercat să te sinucizi cu un pumn de laxative sau ceva...

       — Nici nu... Ce... Doamne, șuieră el în telefon, apoi continuă apăsat: mersi, mă descurc!

       — Bine, bine, vin! Am spus repede și mi-am dat iar ochii peste cap, în timp ce închideam. Am mers în sala de clasă, am luat întreaga rola cu prosoape de bucătărie de unică folosință și m-am îndreptat spre sala de sport.

        Într-adevăr, era goală, deci idiotul chiar a pățit ceva. M-am îndreptat spre vestiarul băieților și am împins ușor ușa întredeschisă.

        — Alexander?

        Nici un răspuns. Am înaintat câțiva pași, dar vedeam doar dulapuri  în stânga și dreapta mea. Am mers printre ele, și în capăt, la dreapta, erau băile. Am deschis ușor ușa, iar cum chiuvetele erau puse în centrul încăperii, Alexander era poziționat chiar în mijloc, după una dintre ele.

        Gol pușcă.

        Dezbrăcat.

        Plin cu spumă.

        — Oh, ce bine că ai venit! Exclamă el, zâmbind drăcește și nu știam cum să reacționez.

        Cum stătea după una dintre chiuvete, un robinet mare și gros îi acoperea fix... robinetul. Nu vreau să spun ce drum denivelat peste niște pectorali și pătrățele perfecte a avut privirea mea de parcurs până în acel punct, așa că m-am concentrat ca să îi privesc doar fața. Însă nenoricitul a observat unde mi-au alunecat ochii și acum rânjea cu toată gura, pentru că obrajii mei erau de un roșu aprins.

       — Pot să știu de ce ai avut nevoie de mine? Am întrebat pe un ton de un calm forțat.

       — Nu ajung ca să mă spăl pe spate, făcu o figură nevinovată și am crezut pe moment că îi sar la gât!

       — Și astea? Am ridicat rola cu prosoape.

       — Pentru..., își duse un deget la buze, prefăcându-se că își șterge un fir de salivă invizibil și am simțit cum iau foc instant!

       — Ce...? Am căscat ochii, nevenindu-mi să cred cât de tare am fost trasă pe sfoară în clipa asta.

       — Acum, dacă tot ești aici, ai putea să mi te alături, plusă Alexander și atunci se produse declicul.

       — Tu ești nebun? Am țipat.

       — Nu, tu ești nebună! Ai crezut că te pui cu mine și ai vreo șansă în jocul ăsta? Râse el, încrucișându-și mâinile la piept, gestul ăsta scoțându-i mușchii brațelor la vedere, cu acele vene groase proeminente și am simțit că trebuie să ies neapărat din acea încăpere!

       — Vei plăti pentru asta! Am mârâit, rușinată foc și enervată că m-a lăsat fără replică.

        Am aruncat cu rola spre el, acesta prinzând-o la timp și m-am răsucit nervoasă pe călcâie, grăbindu-mă spre ieșire. Eram atât de nervoasă, încât îmi venea să urlu! Nesimțitul! Cum îndrăznește? Să îl ia naiba, cu robinetul lui cu tot! Nu este atât de wow precum se crede, chiar nu înțeleg pe ce lume trăiește! Doar pentru că este înalt și atletic, cu mușchi bine conturați și vene groase și proeminente pe antebrațe, și are niște amărâte de pătrățele chiar deasupra unui "V" sculptat, nu înseamnă că este net superior cu absolut nimic!

        La naiba!

        Nu știam când sau cum, dar așa cum i-am promis în vestiar, va plăti pentru ce a făcut astăzi! Cu vârf și îndesat, oricare ar fi consecințele!